Şi fuga e uneori o soluţie, fuga de “ei”… deşi nu prea poţi scăpa nicaieri…. Undeva departe, la un capăt de lume poţi încerca măcar sa-i ignori, să le întorci spatele sau chiar să le zici “nu îmi pasă de tine…” Să faci chiar ce vrei tu, să nu îţi mai pese chiar de nimic, pentru că, oricât de greu ar fi să crezi, chiar nu contează nimeni şi nimic… şi oricât de aglomerat ar fi, poţi să fi singur sau poţi fi printr prieteni, nu te mai intereseaza oamenii, prejudecăţile lor stupide, absurdul situaţiilor şi chiar nimic, nimic altceva…. Un mare “ignor” tuturor celor care vor să ma facă să cred ca aşa ceva nu e posibil nici măcar
