Aseara s-a rupt vraja o vraja veche si rea s-a transformat si ea in ceva asa de frumos… nu stiu de ce, nu stiu cum dar asa trebuia sa se intample de mult… Inca un pas spre regasitele sensuri… spre negasitele sensuri… Din pacate nu s-au rupt toate vrajile aseara, dar nu-i nimic, sunt oricum pe drumul care trebuie… si unele vraji sunt rupte pe jumatate…. Inca un colt de tencuiala am mai dat jos….
E viata mea acum un sprit de vara, pe timp de iarna, fara sifon…. ce l-as mai bea ultima oara…. Ultima oara… si gata… am descoperit ce trebuie facut… sau cel putin asa pare… sunt pe drumul cel bun, sunt spre drumul de-ntors la mine… Ma intorc la mine, dar nu neaparat la cea care am fost, ma intorc la mine in viitor, la cea care voi fi…. E un proces de durata, ma transform, imi schimb si parul si naravul… Incet, incet pun stapanirea pe mine… Timpul vieti mele s-a oprit pentru o clipa in loc… Acum ar cam vrea sa porneasca la drum, isi cauta doar drumul… De ce sa te uiti in gradina vecinului, cand poti sa
Vreau sa fiu din nou libera… sa evadez din tot, din toate…Sa nu mai fiu propria mea prizoniera… Sa ma las libera sa umblu pe afara… Sa nu mai stabileasca nimeni pentru mine nimic… Sa ma pot bucura in liniste de viata… De ani de zile m-am luat prizoniera crezand ca asa e mai bine… Vreau sa fug in lumea larga, e mult mai aproape decat pot eu sa cred…
hmmm… iar m-am apucat de 100 de lucruri si nu termin nici unul… cel putin nu acum…. trebuie sa aleg din ele si sa le termin pe rand… dar….. …nu stiu cum o sa-mi pot realiza planul cincinal :)) nu am niste idei clare in cap si nici niste prioritati… imi pierd entuziasmul pe parcurs… nu mai am nici un chef… si cand iti mai e si somn, cum mi-e mie acuma… azi n-am reusit sa fac nimic, nici macar sa stau degeaba…. mi-e somn … somn usor…
De ce din zori şi până-n seară Mereu, mereu, să ne văităm – Când ştim că viaţa nu-i uşoară Dar vrând ne-vrând… o suportăm? De ce să pierdem tinereţea Şi zâmbetul senin din noi? La ce e bună azi tristeţea, Când nu te scapă de nevoi? Există-o singură scăpare: Să fim un pic mai optimişti Şi să ne spunem fiecare: „Mai bine veseli decât trişti!” E un inceput de drum azi sau o cotitura… dar sigur e ceva… Am realizat azi, mai mult poate ca oricand ca nimic nu mai e ce-a fost, ca totul se transforma, ca viata trece… M-am surprins gandind diferit, poate chiar si pentru o clipa, punandu-mi tot felul de intrebari si realizand poate ca nu
O mare prapastie…. din ce in ce mai mare… pamantul fuge de sub picioare… e soare…e frig… e dimineata… m-am plictisit… e stupid… nimic nu-mi convine… nimic nu e bine… sunt asa cum nu mai stiu… In mod periodic ma enervez si ma satur de toti si de toate, nimic nu-mi mai convine , toti sunt niste prosti, parca numai eu as fi desteapta, si normal ca nu sunt, ca daca as fi, nu m-as mai enerva… tot nu inteleg ca nu trebuie sa-mi bat eu capul cu ei, oricine ar fi ei, astia din poveste…. complicat… Mereu zic ca o iau de la capat, niciodata nu o fac, nu, nu se intampla niciodata asta pentru ca asa sunt eu
Afara e frig desi e primavara, bate de undeva de departe un vant de schimbare… iar o luam din loc de aici spre altceva…. se vad multe lucruri in fata si cat mai diverse dar toate atat de incerte…. ce va fi?! nu stie nimeni… soarta ne poate fi schimbata in fiecare secunda… incertitudinea asta m-ar fi omorat candva… acum pot traii destul de linistita cu ea… don’t worry be happy…. o sa fie cald de Paste!!