m-am saturat de patul meu de-acasa… nu mai suport, pe cuvant, nu mai suport, mi-e cald… cearceafurile nu mai imi zambesc… si ce vrei sa fac?, ce pot sa fac?, nu mai, nu mai pot… aceleasi haine zac tacut pe masa… te-am rugat sa-mi speli si mie blugii aia, de trei ori… si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc… nu,nu, nu ne mai intelegem, e clar, nu intelegi?!… si-atunci ies afara… no, plec, e clar… e vant si este vara, si ceru-mi spune: ” Fugi, ca eu platesc!”.…………………………….. numai ca n-a fost asa, n-a platit el, am platit tot eu, ca deobicei… si nici nu poate fi altfel, fiecare plateste pentru el, pentru greselile lui, pentru fericirile lui, pentru
