Zbor…

Zbor…

E complicat tot ce mi se întâmplă zilele astea sau poate nu e complicat, ci doar diferit. N-am mai găsit nici timpul, nici cuvintele să scriu aici și nici altundeva, dar poate asta se va schimba. Mi-ar plăcea să povestesc în parte ce am trăit, mi-ar plcea să povestesc și ce-am să trăiesc aici. Abia m-am întors de la mare unde mi-a plăcut tocmai pentru că a fost mai răcoare și frig. De ce să mint, nu m-ar fi deranjat așa de tare și să pot face baie în mare, dar și priveliștea dezolantă mie îmi place teribil… Noapte frumoasă…

Imi ia ceva, imi da ceva…

Afara este primăvară… ieeeeeeiieeeee… În casa mea cea galbenă miroase a primăvară… iar eu pentru o clipă sunt chiar optimistă… asta și pentru că am înghesuit iar pe unde am apucat toate gândurile alea rele. Trebuie să îmi fac bagajul căci iar plec… Ma rog, mai am câteva zile până plec… dar trebuie să mă gândesc la tot felul de lucruri ca să reușesc sa-mi fac bagajul. Nu sunt nerăbdătoare să descopăr acest nou oraș, nu îl aveam pe listă, dar cum aș putea oare să ratez așa o șansă. N-aș fi văzut probabil niciodată nici Singapore, dacă n-aș fi avut eu acest gen de șansă. Șansa să fiu singură și la un moment dat să fiu răsplătită pentru toate

Read More

Dupa ani si ani…

Mi-e dor de mine, de tine, de noi si de toate, mi-e doar de ce a fost si de ce n-a fost, mi-e dor si doare… Am rau de inaltime si totusi am zburat pana departe, mi-e frica de inaltime si totusi am zburat cu o parapanta… Mi-e frica rau, rau de pisici si totusi un motan se plimba prin casa…… Incerc sa ma vindec de toate… Incerc sa merg mai departe… Va iubesc pe toti si pe toate… noaaaapte frumoasa….

Unde imi sunt aripile?!

Gândul îmi zboară de la un la alta, când sunt veselă, când sunt tristă, durează doar o fracțiune de secundă să mă răzgândesc, durează doar o fracțiune de secundă să o iau din loc sau să mă opresc. E primăvară, e mai, luna mea favorită. Stau între 4 pereți galbeni și îmi imaginez cât de mult mi-ar plăcea să fiu afară. Toată lumea mă invidiaza. Ce minunat e să nu trebuiască să te duci nicăieri. Da? Chiar așa?! Nope, nu mai e… O bătaie din palme și lumea ar putea s-o ia din loc… un simplu răsucit de degete și nu aș mai fi aici… știi, odată am zburat, și nu atunci când am zburat cu parapanta și nici atunci

Read More

Fericire, dar nu in rate….

Ar trebui să pot să-mi urlu fericirea, dar nu în rate…. Sunt uimită de ceea ce mi se intampla, lucruri frumoase mă înconjoară și sunt mai detașată ca niciodată… uite că se poate. Deocamdată îmi plătesc un credit vechi de tot, pentru o fericire foarte, foarte nouă. Ce n-am visat că o să trăiesc vreodată, e aievea, e aici… Deși nu e nimic care să-mi spună că totul o să fie bine, sunt absolut convinsă că așa va fi… Zilele trecute am trăit aproape un miracol, care a devnit cu atât mai spectaculos cu cât mi s-a părut natural și firesc…