Iote cum a venit vara și marea la mine pe blog. Azi am fost mai bine și parca văd cum în câteva zile o sa trec de la supararea pe alții la supărarea pe mine. Ah, cât de bine mă cunosc! Chiar nu am fost în ultimul timp supărată pe mine și parcă e timpul să mă enervez iar și pe asta, mai ales acum că iar mai imbătrânesc puțin. Totul e atât de ciclic. Mă întreb dacă am să rup cerurile astea vicioase vreodată. M-am mai întrebat asta, nu-i prima dată. Mai am timp se pare de întrebări, căci de fapt numai asta fac. Pun întrebări fără să reușesc să găsesc răspunsuri pertinente. Dar să nu ma iau acum
Sa privim si sa stim, Ce luam si ce dam vietii noastre dintr-o zi Si cat sarut ne va-ncalzi, Atat vom fi… Am ajuns acasa cand apareau zorile…Anul abia rasarea…
Anul trecut nu am reusit sa ajung nici la Gala Om Bun din primavara, nici la Festivalul Om Bun din iarna si nici macar la Maratonul de Folk din septembrie, asa ca anul acesta trebuia neaparat sa ajung la OM BUN. Sala nu a fost plina ochi, dar destul de plina si asa a ramas pana tarziu in noapte dupa ora 12 cand s-a terminat spectacolul si cand nu se mai putea ajunge acasa decat cu taxiul.