Magellan e acasă de un an…

Asta scriam anul trecut pe vremea asta 🙂 Mi se pare incredibil că a trecut un an și poate și mai incredibil cât de relaxata sunt acum față de atunci… Îmi făceam atâtea griji, atâtea probleme. Mă gândeam dacă am să mă descurc, daca o să ne descurcăm. M/Ne-am descurcat 😀 Toate sunt bune… Așa ca un fel de P.S. mai vreau să zic doar atât: nu mi se pare că e comparabilă treaba cu a avea un copil, nu mi se pare că sunt mai aproape de asta și nici cred că sunt mai puțin convinsa că nu vreau un copil.