E miercuri, iar miercuri! Ziua asta îmi cam stă în cale cumva, dar mereu încerc să mă descurc cu ea. Nu știu exact de ce poza asta, nu știu exact pentru ce e timpul acum. E timpul pentru muncă probabil, e timpul pentru organizat viața pe model nou, e timpul pentru gândit lucruri. Ce să mai, e timpul… Îmi plac ceasurile de tot felul…
Am văzut și azi marea pe tărâmul soarelui. Din păcate la Newcastle n-am făcut poze aproape deloc pentru că am văzut mai mult orașul din mașină. Deși nu ploua prea tare, bătea și un pic vântul și era suficient cât să nu îți vină să te plimbi pe jos și mai ales suficient cât să nu îți vină să îți uzi aparatul. Mai vin week-end-uri, mai avem timp să revenim. Până atunci ne pregătim să vedem York-ul luni, în ziua liberă a englezilor.
E inevitabil să iubesc luna mai. Luna mai e luna mea cum nu mai e nicio altă lună a anului și lăsând la o parte toate motivele de băut e și o lună așa frumoasă…
Nu mai sunt multe zile până plec din Hartlepool, așa că am ales pentru azi o poză din prima dimineață de aici, când am constatat cu surprindere că soarele răsare direct la mine în pat 😛
Uneori stau și mă gândesc că ”ai grijă ce-ți dorești, că poate ți se întâmplă” are o semnificație aparte pentru mine… Poză de ieri, pe malul Mării Nordului… Hatlepool, UK
După ce am mediat ce să aleg pentru astăzi, între Londra, Paris, Praga, am sfârșit prin a alege Chester, la mijloc de august – când l-am vizitat prima dată.
O poză de la Aston Hall, Birmingham pentru miercurea asta…
E complicat tot ce mi se întâmplă zilele astea sau poate nu e complicat, ci doar diferit. N-am mai găsit nici timpul, nici cuvintele să scriu aici și nici altundeva, dar poate asta se va schimba. Mi-ar plăcea să povestesc în parte ce am trăit, mi-ar plcea să povestesc și ce-am să trăiesc aici. Abia m-am întors de la mare unde mi-a plăcut tocmai pentru că a fost mai răcoare și frig. De ce să mint, nu m-ar fi deranjat așa de tare și să pot face baie în mare, dar și priveliștea dezolantă mie îmi place teribil… Noapte frumoasă…