Încă un pic și bate miezul nopții. A venit și primăvara astronomică după aia calendaristică și tot nu e suficient de cald pentru gustul meu. Măcar prima narcisă din gradină s-a deschis de tot și e așa frumoasă. 😀 Desigur că am și pozat-o, dar la fel de sigur e și că nu am copiat pozele de pe card în laptop. Altădată… Chestii inteligente n-am de zis, doar că sunt pe aici, că încerc să mă cunosc, că încerc să mă recunosc și să mă transform, să las la o parte chestiile care nu-s ale mele. Asta e greu pentru că nu mi-e clar ce e si ce nu e al meu. Am mai trăit de câteva ori revelația asta,
E ciudat cum oamenii nu sunt ce par a fi, nu sunt ce se dau a fi, cum una spun şi alta sunt în realitate. Daca eşti dibaci îi prinzi… dar ei tot se prefac că sunt altceva… altcineva… Nu sunt eu aceea de mai sus, dar ca sa fiu şi eu în pas cu oamenii pitiţi după tot felul de măşti, mi-am luat nişte papucei bleu. N-am eu faţă de ei… dar asta e… îmi schimb faţa, îmi pun şi eu o mască, poate una roz… Viaţa asta e o păcăleală, e un bal mascat… Am plecat în lumii mai bune, unde oamenii învaţă analiza… (părerea mea: sunt nişte lumi groaznice acelea…)