Am vrut sa scriu in seara asta despre cat sunt eu de indolenta, de groaznica, despre cat ma urasc. De ceva vreme atunci cand ma gandesc sa scriu despre lucrurile astea imi vine in minte un text pe care l-am scris cu vreo 2 ani in urma. Lasand la o parte faptul ca este despre mine, textul mi se pare foarte misto scris. L-am cautat in arhiva personala sa-l public si pe blogul asta si recitindu-l tot mi s-a parut foarte tare scris, dar mi-am dat seama ca nu ma mai urasc asa de tare. Parte din lucruri sunt la fel de adevarate si azi, parte din lucruri sunt mai putin adevarate, dar eu oricum nu mai simt ura asta
Nimic nu e ce pare, o schimbare pluteste prin aer printre fulgere, poate totusi o sa fie bine… Poate totusi o sa fie altfel… Nu am de unde sa stiu, dar nu pot sa nu-mi asum si riscuri. Totul e o provocare mai mare sau mai mica. Poate intr-o zi o sa o iau de la capat, dar asta e o alta poveste…