Nu-i prima dată când mi-o spun, dar o mai spun o dată: să nu uiți niciodată oamenii cărora le-ai dat foarte mult și care n-au știut decât să-ți întoarcă spatele și să calce în picioare tot ce ai făcut tu, tot ce le-ai oferit tu și asta doar pentru că au putut! E marți! De dimineața mai spre prânz m-am gândit să scriu și n-am sțiut ce și acum sunt tristă, nervoasă, supărată! După ce am polemizat intens pe tema egoismului uman în general și mai apoi despre cum oamenii fac copii din egoism și tot din egoism nu fac copii, m-am mai enervat puțin că n-am știut ce altceva să fac!
…nu știu de unde să încep… și nici unde vreau să ajung… da’ eu m-am săturat rău de tot de toate. de ce naiba sunt oamenii așa groaznici, de ce sunt așa răi, de ce sunt așa proști, de ce sunt superficiali… de ce? și de fapt ce mă enervează cel mai tare nu e că sunt așa ci că nu fac nimic ca să nu mai fie așa, lor li se pare firesc să fie așa…sunt niște proști ordinari…nu-i mai suport…vreau o pauza de la ei… am și eu limite… și nu mai suport… mi-e lehamite…dacă voi nu mă vreți, eu nu vă vreau nici atât…lăsați-mă în pace…