Când pe prima pagină a blogului sunt atât de multe poze de miercuri e evident că e cazul să mai scriu și eu ceva pe aici. Nu mi-e clar exact ce și nici despre ce. Sunt la Paris. Asta o știe deja oricine. Anul ăsta am stat mai mult aici decât în București. Uneori nu mi-e clar unde e acasă, aici sau acolo. Sunt omul care se atașează de oameni, de lucruri, de locuri, dar sunt și omul care se adaptează incredibil de repede la lucruri și locuri noi. În orice loc unde stau mai mult de o săptămână încep să mă simt deja ca acasă. Cred că asta mi se întâmplă pentru că intervine deja o rutină de trezire
…ani…
Zilele astea a inceput concediul, dar nu l-am savurat chiar total. De maine e luni si noi nici n-o sa mai avem habar. N-o sa ne mai pese ca e o zi sau alta, o sa incercam sa ne bucuram de tot tipul petrecut impreuna, o sa incercam sa descoperim si ceva locuri noi, pe care nu le-am mai vazut sau o sa revedem locuri de care ne este dor. In casa miroase a cimbru si busuioc proaspat si e minunat. Magellan da din coada cam peste tot si pare mirat de toata atentia pe care o primeste. Savureaza cat poate de mult tot rasfatul de a avea acasa ambii parinti, nu doar unul, iar dupa ce se plictiseste trece
In urma cu un an…la 25 de ani fara o zi 😀 www.paramania.ro
