Mi-e si rusine sa spun ca nici azi nu am apucat sa scriu povestea plimbarii noastre prin tara de anul asta. Nu stiu de ce mi se pare asa greu si cu cat zilele trec pare si mai greu. Nu mai pot sa promit nimica. Pot doar sa sper ca maine o sa am destula energie pentru a ma uita macar la poze si a le sorta. Maine parintii mei implinesc 37 de ani de cand sunt casatoriti. Daca nu cumva citeste tata pe aici, ceea ce oricum nu mi-e clar daca se intampla sau nu, poate le facem si o surpriza dulce. Nu mi-e clar ce-o sa iasa si nici daca o sa am energia necesara pentru ea. Ideea
Merg pe o strada lunga. La inceputul drumul a fost anevoios, iar eu alergam sa scap mai repede. Acum e doar plictisitor si mult mai usor, merg alene pentru ca nu ma mai grabesc nicaieri… Stiu deja unde voi ajunge, stiu deja ce se va intampla acolo…