Mă gândeam azi, răsfoind poze, cum se duce timpul, cât de mult ne schimbăm fizic sau altcumva, cum ne schimbam viața și prietenii. Cum nu ne mai place ce ne plăcea odata, sau din contră, cum rămânem încremeniți în aceleași lucruri. Peste mine au trecut anii, deși nu cred că-mi arăt chiar adevărata vârstă. Mi se pare oricum irelevant. Nu țin să par mai tânără decât sunt și nici nu am muncit la treaba asta. Sunt oricum bătrână cu o căruță de răni în suflet. Fără să vreau le duc cu mine pentru că nu am știut ce altceva să fac cu ele. Pe unele nu am știut cum să le las în urmă, de altele nu am vrut să
Azi e luni… ziua în care niciodată nu mănânc dimineața și îmi beau cafeaua mare la Starbucks după ce mănânc de prânz cu Cip… e ziua în care fac mereu ordine și doar un pic de curățenie ca după asta să facă curat menajera hotelului… ziua în care mereu îmi zic că trebuie să ajung la piscină măcar săptămâna asta și niciodată nu ajung… ziua în care fac cumpărăturile pentru toată săptămâna și uneori cumpăr 10 kg de fructe…
Sunt iar în avion. Am o plăcere cumva curioasă de a scrie în avion. Mi se pare cumva mișto să îmi scot laptopul în avion și să scriu ca și cum aș scrie ceva important. Până la urmă scriu despre viața mea și viața mea e importantă chiar dacă doar pentru mine. Înainte să încep să scriu am găsit în același document salvat pe laptop un text mai vechi scris pe blog și ce mi-a plăcut… Uneori mi se pare că scriu bine. Doar uneori, asta așa ca să nu creadă cineva că am impresia că mă și pricep la scris.
E luni și deși nu am mari motive de bună dispoziție sunt totuși acum, după atâtea ore bine dispusă. Mă doare în gât – ăsta e cel mai mare motiv de indispoziție!! Indispoziții mai sunt și altele totuși. Am fost dată afară din camera de hotel de femeile care fac curat și am sfârșit la trei stații de autobuz (merse pe jos) mai încolo într-un Mc cu micul și foarte drăguțul meu laptop în față și cu două cafele. Afară areușit să iasă soarele și eu iar mă gândesc că o să vină ea, primăvara asta. Săptămâna asta am trei zile fără plimbare și ar trebui să mă apuc să învăț VBA. Sună foarte ciudat chestia asta și mă gândesc
Azi, în ziua în care începea o nouă și frumoasă săptămână eu am dormit până mai târziu, că na, eram cam obosită. Chiar și Magellan a înteles asta și m-a lăsat să dorm liniștită. Nu știu exact ce aveam în plan sau nu, dar am făcut tot felul de lucruri. Nimic spectaculos, nimic nemaintâlnit, dar suficiente cât să îmi creeze o stare de bine că nu am dat-o în bară azi. Aștept cu nerăbdare ziua de sâmbătă și dacă iar dau în depresie urâtă înseamnă că ziua de sâmbătă a fost amânată. Aștept să scap și de licență. Nu că mă stresez cu ea sau ceva de genul, dar o simt acolo undeva, și e cam în coaste. Vreaaaau vară.
Cateodata mi se pare ca e inceput de toamna, cateodata chiar imi doresc sa fie inceput de toamna… poate chiar Septembrie, luni… Sa fie inceput de toamna si lucrurile sa stea cu totul altfel. Am nevoie de o schimbare, o schimbare mare, mare. Imi imaginez o toamna vesela si cu un alt farmec, cu inceputuri multe, poate si ceva realizari, ca n-am mai avut de un car si ceva de ani. Cu o adiere de vant rece, cu un vis colorat. Stiu cexact cum arata ziua perfecta, ce culori, ce inflexiuni, ce adieri, ce apus si cu cine si unde. E un tablou atat de frumos conturat in mintea mea… E o toamna perfecta. Mi-o doresc si o vad cu
Stiu ca suna ciudat rau :))) si probabil pare neadevarat :)) dar din cand in cand I really love Monday mornings… Mai ales cand e soare si cald… Acum nu stiu daca in dimineata asta a fost chiar cald (nu prea cred) si soarele era cam pitit printre nori… dar dimineata asta a fost frumoasa. Imi plac diminetile de luni pentru ca imi plac inceputurile, iar luni dimineata este un inceput, chiar daca doar de saptamana. Iti da sansa sa o iei de la capat, intr-un mod mai frumos, intr-un mod mai bun. Iti da sansa de a face lucrurile cum trebuie. La fel de bine se poate spune si I really hate Monday mornings, dar astazi nu e cazul.