În sfârșit este 1 martie și teoretic primăvară! Nu e și în realitate căci e frig și urât, dar eu am primit lalele, m-am îmbrăcat în fustă și mă prefac că viața e frumoasă chiar dacă acum nu pare că e chiar așa.
Câteodată mă supăr pe mine pentru că nu scriu pe blog în fiecare zi, așa cum făceam cu ceva vreme în urmă, dar până la urmă offline-ul e mai important decât online-ul și este destulă vreme să le povestesc pe toate dacă sunt de povestit… Câteodata vin toate peste mine și am impresia că n-am să reușesc să mai trăiesc. Câteodată îmi dau seama n-are cum să fie așa, că e doar o senzație că o să mă rup în două, că viața nu începe și nu se termină cu nimic, că trec oricum toate. Ani în urmă mi-a zis cineva într-o zi în care eram foarte stresată, că dacă nu ține de mine să schimb lucrurile să nu mă
De fiecare dată când pot să spun că plec sunt un om măcar un pic mai fericit. Deci, iată, plec!