Dacă toamna e un început, iar septembrie e începutul toamnei, azi , care a fost începutul săptămânii, e un fel de început al începutului de început 😀 doar că eu nu m-am trezit cu chef azi. De fapt nu m-am trezit cu nici un chef și mai apoi a fost așa o zi înnorată… Poate săptămâna viitoare e un început mai bun…
Ei da, nu am chef azi… Nu am avut chef de nimic. Nimic, nimic, nimic. Nu sunt în faza în care să fiu fericită sau măcar într-o fază mai puțin rea. Nu caut nimic, nici un fel de răspuns. Sunt în faza în care vreau doar să mă scufund. Sunt iar în faza în care trebuie să mă duc iar în jos ca mai apoi să mă enervez și să încerc să-mi mai revin. Dacă nu cad și mă dau cu capul de toți pereții (nu la propriu, doar la figurat, prin depresie) nu îmi pot reveni.
De o saptamana sunt in sesiune si iar m-au prins toate din urma. Am multe de facut, am ramas in urma cu multe lucruri. Nu-mi place. Imi place sa ma agit, sa ma aglomerez pana incep sa renunt la parte din treburi si sfarsesc prin a nu mai vrea sa fac nimic. Cand mi se intampla asta imi vine sa urlu. Ma enervez. Nu le pot face chiar pe toate si chesita asta ma scoate din sarite. Nu le pot face pe toate si sfarsesc prin a nu mai face nimic. Trist! Trebuie sa ma reorganizez. Momentan trebuie sa invat si sa fac un blat pentru un nou tort. E trecut de 11 si eu inca nu m-am apucat de