Am geamul larg deschis si pare primavara. Am fost si afara si stiu ca e cam iarna si planurile mele imi aduc aminte tot asta, ca e iarna si vine Craciunul… Gandul insa imi zboara la alte vremuri…
Primul pe anul asta e gata. Mi-am dat seama ieri ca anul asta chiar nu am facut nici un puzzle. Magellan e desigur marele vinovat, dar uite totusi ca se pare ca merge si cu el. Primu puzzle din provocarea lunii decembrie a anului curent este gata 🙂 si e abia 3 😀 Nu stiu daca am sa pastrez ritmul, dar daca l-as pastra as putea sa fac chiar mai multe :)) Puzzle-ul din imagine este o vedere din Murano, Italia si l-am primit anul acesta cadou de ziua mea de la Geo. Thx Geo 🙂
In urma cu un an eram in a weird place, plicitisita, deprimata si nu mai aveam chef nici macar de puzzle-uri. Ceea ce e foarte ciudat avand in vedere cat eram de obsedata de puzzle-uri. Am strans 6 puzzle-uri si am zis sa ma provoc sa le fac intr-o luna. Initial am fost sigura ca am sa le termin. Nu toata lumea a fost chiar de acord cu mine desi pana la urma am convins oamenii. Pe parcurs am inceput eu sa cred ca nu o sa am timp suficient cu toate cate se intampla in luna decembrie deobicei. Finalul a fost totusi fericita. Pe 31 decembrie pe la ora 2 la pranz am pus ultima piesa la ultimul puzzle.
Desi m-am trezit cand era trecut de 11 am reusit sa ma agit totusi azi. Pe seara am reusit chiar sa fac o tarta cu mere si un orez cu legume nemaipomenit. Da, iar vobesc despre mancare pe blogul asta. Cam asta e ce fac in ultimul timp. Acum ca a revenit cobaiul meu acasa pot sa testez pe el tot felul de lucruri. Astept cu un fel de nerabdare luna decembrie, dar mai am nevoie de ceva pregatiri pana atunci. Nu pot decat sa-mi doresc sa apuc sa le fac pe toate. Mai e putin si iar tragem linie la final de an. Nu stiu daca anul asta chiar vreau sa trag linia asta sau poate sar peste ea.