Am ajuns ieri să-mi citesc cartea în ceainăria unde îmi place mai nouă să merg și mă gândeam ce-ar fi să fac asta în fiecare luni, așa ca un tabiet. Întrebarea care mi-a venit mai apoi în minte a fost dacă tineretul din ziua de azi (vaaaaai, ce expresie!) o fi știind ce-i ăla tabiet. Întotdeauna mi-am imaginat că tabieturile sunt ceva ale bătrânilor și acum mă gândesc că tare am mai îmbătrânit. E foarte posibil de fapt. Cine ar fi crezut că am să ajung eu să frecventez o ceainărie fără să fiu obligată, fără să mă ducă cineva cu forța?