Oameni buni, șed într-un pat de hotel cu laptopul în brațe și o cană mare de cafea alături. Nu e început de zi, dar e totuși un început, un început de aventură nou-nouță. Narcisele din figură m-au întâmpinat cum am intrat în cameră și vă zic asta așa ca să vedeți că știe Cip să aibă grijă de pofta mea nebună de flori multe și frumoase de primăvară… N-am apucat să văd mare lucru din oraș în drumul de la aeroport la hotel, dar promit să explorez Lyonul cum voi știi mai bine… Un strop de cer de la fereastră…
De o saptamana ma chinui sa scriu povestea asta. Dupa cum scrie si ceva mai jos intr-un blog, unul dintre lucrurile de care nu sunt mandra pe lumea asta e delasarea de care sufar. Tot delasarea era sa ma faca sa renunt la aceasta vacanta in Italia. Noroc ca exista oameni pe lume care printr-o simpla vorba iti dau imboldul de care ai nevoie. Deci, am facut rezervarile la avion si hotel si a si sosit ziua plecarii. Zborul a fost destul de scurt si linistit, totul a mers struna, atata ca desi aveam rezervare la hotel si totul era platit, nu prea stiam exact unde trebuie sa ajungem. Stiam cum se cheama hotelul si cam unde e pe harta,