Nu știu de ce, dar m-a apucat așa un chef să scriu pe blog lately… Poate pentru că am laptop nou, poate de la casă, I don’t know. Aseară căutând pe blog niște versuri scrise acum foarte mulți ani am sfârșit citind până târziu ce debitam acum aproape 20 de ani. Am fost surprinsă să văd scris negru pe alb cât de des scriam că vreau să se termine toate, cât de des scriam despre moarte deși nu am avut niciodată gânduri foarte reale de suicid. Erau anii tinereții fără o direcție, faptul că nu știam ce să fac cu viața mea, faptul că nu mă regăseam niciunde. În foarte multe texte sunt semne ale ADHD-ului meu. Inclusiv depresia care
