De puțin timp, mâine e deja azi… E o zi importantă sau cel puțin ar trebui să-i acord o importanță sporită… E un nou început… deocamdată doar de vacanță… merită să incep tot felul de lucruri… e luni… e 15… e o zi bună pentru asta. A fost o seara… nu prea știu cum să-i zic… de pomină… anostă și ratată inițial… o să ne aducem aminte de ea ceva timp de acum înainte totuși… Pentru cei care îmi citesc blog-urile cu regularitate… dacă există așa ceva… anunț că, într-o zi, sper cât mai curând, voi publica o poveste… “Păţania lui Alex și Georgiana sau De ce e bine să nu fi lacom…”
…nu știu de unde să încep… și nici unde vreau să ajung… da’ eu m-am săturat rău de tot de toate. de ce naiba sunt oamenii așa groaznici, de ce sunt așa răi, de ce sunt așa proști, de ce sunt superficiali… de ce? și de fapt ce mă enervează cel mai tare nu e că sunt așa ci că nu fac nimic ca să nu mai fie așa, lor li se pare firesc să fie așa…sunt niște proști ordinari…nu-i mai suport…vreau o pauza de la ei… am și eu limite… și nu mai suport… mi-e lehamite…dacă voi nu mă vreți, eu nu vă vreau nici atât…lăsați-mă în pace…
Se zice că nu e bine să privești înapoi și totuși… Au trecut 4 ani de facultate, au trecut… s-au dus… nu mai sunt… Am cunoscut oameni buni, oameni răi, oameni nesuferiți și oameni de gașcă, nici unul perfect, nici unul atât de viciat… În toți găsești ceva bun și ceva rău. E natural, e firesc și e păcat să-i condamni. Toți au ajuns așa dintr-un motiv sau altul și, poate nu e nimeni vinovat, poate suntem toți la fel de vinovați. Contribuim cu toții la ce suntem noi și la ceea ce sunt alții. Adăugăm bucați din ei și ei ne adaugă pe noi. Nu existăm unii fără alții. Putem fi mai buni doar în raport cu alții, putem
Nu vă mai lăsați constrânși de nimeni și de nimic, nici de vreme nici de oameni, fără ură, fără regrete și resentimente, mergeți înainte ca și cum timpul n-ar exista. Eliberați-vă de tot și de toate cu gândul că trebuie să trăiți pentru și în adevăr, căci doar adevarul vă va face liberi și numai liberi fiind veți putea atinge în viață fericirea! În rest, prieteni, nu uitați că-n curtea școlii, sub nuc, seara, se strâng tinerii pletoși și cântă la chitară… Nu-mi aparține textul, e din cântecul Nucul al lui Victor Socaciu, scris pentru și în amintirea unui om drag mie și nu numai, Valeriu Sterian. Și este recitat ca nimeni altul de marele actor Florian Pittiș.
Sunt obosită. Sunt obosită de viața asta, de examene, de voi… Nu mai vreau, nu vă mai vreau… M-am plictisit, m-am săturat… Nu mai vreau examene, nu mai vreau toate astea, nu mai vreau toată superficialitatea asta, m-am săturat de prostie… Plecați!!! Nu vă mai vreau! Vreau oameni normali, oameni buni, oameni deștepți… vreau oameni adevărați. Dacă nu sunteți așa, nu mă mai cautați…
Am reînceput de ceva vreme să beau cafea. Mi-a lipsit puțin, cred că i-am dus dorul… Dar eu nu beau cafea așa cum beau oamenii “normali”, dimineața, ci la prânz, uneori chiar seara și noaptea târziu și dimineața devreme pe la 2, 3… fără zahăr sau lapte, așa seacă, neagră! E ușor ciudat… și am ajuns aproape dependentă de o cafea grozavă… cafeaua de la Mc. Cafeau e pentru mine noua bere. De fapt e chair mai grozavă decât berea. Berea o beam în general seara când ieșeam în oraș cu gașca, acum pot să beau la orice oră cafeaua, oricât de dimineață, nu se uită nimeni urât la mine, nu e ca și cum aș fi alcoolică… și culmea
Mi-a spus cineva de curând că eu n-o să fiu un matematician adevărat. Nu mi-a spus ce sunt sau ce-o să fiu, dar un lucru e sigur, n-o să fiu matematician adevărat. Cu cateva zile înainte de asta, altcineva, mi-a zis că am scris de matematician. Și stau și eu așa și mă gândesc. Ok! N-o să fiu asta. Da’ de ce oare? Nu am pasiune… ok, dar cați dintre colegii mei de facultate or să fie matematicieni adevărați, câți dintre ei sunt pasionați de matematică? Sinceră să fiu din 100 de studenți în seria mea de matematică, eu nu cred că sunt 5. Nici măcar cei care au note mari, nici măcar cei care au bursă, nici măcar cei care
Câteodată zilele sunt ciudate… unele sunt bune altele sunt varză… uneori totul merge bine, alteori e totul groaznic. Aveți grijă ce faceți că niciodată nu știți cum se pot schimba lucrurile…
E încă devreme, deși e așa târziu. Am impresia că noaptea asta va fi foooarte lungă… nu pot să mă culc până nu termin de scris. Mai am atât de mult și totuși atât de puțin… parcă undeva, nu foarte departe se vede sfârșitul, se vede o luminiță mică la capătul tunelului… În seara asta nu mai am puterea să mă răzvrătesc împotriva lucrurilor, în seara asta… e mai liniște în capul meu. Nu am chef să mă mai iau de nimeni și de nimic. O să stau până o să crap dacă e nevoie, numai să termin lucrarea asta odata, cum o fi, mâine o dau și… nimic nu mai contează. Ce se poate întâmpla la urma urmei? NIMIC! Absolut
Câteodată nu ai de ales și trebuie să faci și ce nu iți place. Ideea asta mă scoate din minți. Sunt obosită, nu mai am chef și aș vrea să dorm și cu toate astea nu pot să mă culc. NU! trebuie să stau trează și să scriu la lucrarea de licență. N-am nici un chef, nu pricep mare lucru și nici nu mă interesează ce e acolo, dar trebuie să scriu. Pe principiul toată vara ai cântat, acuma joacă… M-am distrat când alții au muncit, acum muncesc când alții dorm! Mai sunt și unii care n-au muncit și acum dorm, ei or să muncească altădată, poate mai târziu, poate niciodată… Tristă viața…
Ce-ar fi dacă?… Ce-ar fi dacă nu ne-am mai judeca unii pe alții, ce-ar fi dacă în loc să ne închipuim una și alta am sta de vorbă unii cu alții și am vedea despre ce e vorba, ce-ar fi dacă în loc sa fim supărați unii pe alții am fi mai înțelegători și poate mai iertători, ce-ar fi să încercăm să-i întelegem pe ceilalți? Ce-ar fi dacă?… Eu zic că am putea măcar să încercăm să facem asta.
Am deschis fereastra și am tras aer în piept, e cam frig… Câteodată e mai bine că e frig, parcă te trezește la viața, parcă te obligă să supraviețuiești, câteodată e rău, te deprimă… Aș fi vrut să scriu despre prietenii mei, dar parcă e greu… parcă nu-mi găsesc cuvintele… Asta e! Poate altădată! Un lucru e sigur: chiar dacă te mai superi, chiar dacă te mai sifonezi, parcă atunci când ești cu ei în final iese soarele și cerul e senin chiar dacă afară plouă…