Iar, pentru a câta oară, îmi sunt înţelese vorbele aiurea, pentru a câta oară, oare, îmi întoarce cineva vorbele pe toate feţele şi caută sensuri dincolo de ce se vede. Dar caută degeaba, nu e nimic, nu e nici un mesaj secret acolo, este exact ce scrie… Nu înţeleg care e ideea. Ce ar trebui eu să înţeleg de aici? Cristina mi-a scris un comentariu şi din grabă să-i răspund l-am şters L Spunea ea că e uşor să-ţi faci prieteni şi că e greu sa-i păstrezi. Nu cred că în blogul meu era undeva, ceva referitor la prieteni. În nici un caz, nu prietenilor le dădeam “ignor”. Nu despre prietenii mei era vorba atunci cand spuneam că nu îi
Am îmbătrânit. Nu e ziua mea azi, n-am îmbătrânit azi cu un an, doar cu o zi. Vine o vreme când îmbătrânești și o altă vreme când realizezi asta… Am ajuns la vârsta la care oamenii se așteaptă de la mine să fiu responsabilă iar eu mă astept la același lucru de la ei. Am ajuns la vremea în care oamenii din jurul meu se căsătoresc, eu înca nu mă aștept la asta de la ei și sper că nu e încă nimeni care să se aștepte la asta de la mine. Am ajuns la vremea când multe lucruri par doar niște copilării și par prostești și eu le-am făcut cândva, dar acum… parcă nu mai e vremea lor… Am îmbătrânit… E o altă vreme…
Am ajuns la concluzia că oamenii nu prea știu să fie fericiți… uneori suntem și nici nu băgăm de seama… deschideți ochii larg și-o să vedeți….
Mai e puțin până la licență, din ce în ce mai puțin… trebuie să îmi recitesc lucrarea, s-o corectez (n-am mai citit-o niciodată după ce am scris-o la calculator) și are o tonă de greșeli, nici nu mai știu ce scrie acolo… Ar fi trebuit s-o corectez atunci, numai că atunci când am terminat-o, m-am bucurat așa tare că am scapat încât n-am mai vrut s-o văd la față și uite că acum în al 12 -lea ceas mă întorc la ea și nu pricep nimic… e tipic… e tipic pentru mine… e tipic pentru mine și să mă plâng… totul pare așa tipic… sunt așa de previzibilă… m-am apucat s-o citesc, s-o corectez și nu merge și am dat
E ciudat cum oamenii nu sunt ce par a fi, nu sunt ce se dau a fi, cum una spun şi alta sunt în realitate. Daca eşti dibaci îi prinzi… dar ei tot se prefac că sunt altceva… altcineva… Nu sunt eu aceea de mai sus, dar ca sa fiu şi eu în pas cu oamenii pitiţi după tot felul de măşti, mi-am luat nişte papucei bleu. N-am eu faţă de ei… dar asta e… îmi schimb faţa, îmi pun şi eu o mască, poate una roz… Viaţa asta e o păcăleală, e un bal mascat… Am plecat în lumii mai bune, unde oamenii învaţă analiza… (părerea mea: sunt nişte lumi groaznice acelea…)
Declarație de dragoste pentru profa de mate Ar trebui să scriu ceva frumos… ceva extraordinar de frumos pentru un om extraordinar… Dacă sunt azi cine sunt, dacă am ales facultatea asta, dacă din când în când mai gândesc, dacă din când în când mai îmi place matematica, dacă din când în când mai găsesc timp și pentru ea… e și datorită acestui om minunat… acestui profesor extraordinar… (nu e vorba, așa cum ar putea unele să creadă, despre Mincu, cel puțin nu de data asta)… este vorba de un om care odată a fost un model pentru mine… și dacă nu mai este azi în întregime un model pentru mine e doar din cauza faptului că azi nu mai vreau
Noua eu! Formula nouă, îmbunătățită… un amestec din bucați, aranjate altfel, mai cu cap… Să vedem ce-o să iasă… Baftă….
Viața nu e niciodată ce pare a fi, oamenii nici atât…Niciodată nu e bine să te astepți la ceva bun de la oameni, sigur te vor dezamăgi mai devreme sau mai târziu… Viața e o chestie ciudată… complicată… complexă…. și nu întotdeauna reală. Câteodată trăim în lumea noastră, o altă lume decât cea de afară. Ne imaginam lucruri și situații, poate chiar și oameni. Trăim într-o lume mai bună, de cele mai mule ori, mult mai bună decât cea adevărată. Lucrurile se întâmplă altfel acolo, oamenii, de cele mai multe ori, sunt mai deștepți, mai frumoși și mai buni decât în lumea reala. Dar… vine o zi…când te trezești la realitate. Atunci e cam nasol, când vezi că oamenii pe care-i
La mulți ani!!! Să trăiesc eu, că azi e ziua mea… Să trăiască și ceilalți care sunt născuți azi… să trăiască toată lumea… Să fie fain… Să ne distrăm… să fie în sfârșit altceva, ceva mai bun, mai frumos… În seara asta vreau să beau, Să uit de-orice nevoi , Să spărg paharul și să zic: Sunt acum, aici, cu voi Nu știu cât timp mi-a mai rămas, dar vreau să mi-l petrec cu voi Care mi-ați fost alături La bine și la greu Și de-o fi și eu să mor Nu vreau să vă întristați Să cântați și să jucați până-n zori Și dacă din când în când O să mă primiți în gând, Voi fi aproape de voi.
Aștept cu nerăbdare opiniile voastre. Pe lângă votul vostru, puteți să adăugați și comentarii… Merci Ce atitudine aveți față de proști? 2 îi ignori 0 le spui că sunt proști 3 te enervează 0 ești și tu unul dintre ei 0 nici una din variantele de mai sus
Exista idei crețe, idei roz și idei cu clapă… ideea cea nouă e ca există lucruri pe care le vrei tu, există lucruri pe care le vor alții… și de multe ori ne lăsăm influențați în dorințe… ajungem să facem ce vor alții, nu ce vrem noi… E bine câteodată să ne trezim! Toată viața am avut vise, visele mele care am crezut că n-o să se împlinească niciodată! Dar de fapt era o mare păcăleală, au început să prindă contur, am început să-mi schimb viața. Mi-am dat seama, cam tarziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată, că nu e așa greu să-ți faci visele realitate… Trebuie totuși să faci ceva, că singure nu se pot întâmpla… și mi-am