Aseara s-a rupt vraja o vraja veche si rea s-a transformat si ea in ceva asa de frumos… nu stiu de ce, nu stiu cum dar asa trebuia sa se intample de mult… Inca un pas spre regasitele sensuri… spre negasitele sensuri… Din pacate nu s-au rupt toate vrajile aseara, dar nu-i nimic, sunt oricum pe drumul care trebuie… si unele vraji sunt rupte pe jumatate…. Inca un colt de tencuiala am mai dat jos….
E viata mea acum un sprit de vara, pe timp de iarna, fara sifon…. ce l-as mai bea ultima oara…. Ultima oara… si gata… am descoperit ce trebuie facut… sau cel putin asa pare… sunt pe drumul cel bun, sunt spre drumul de-ntors la mine… Ma intorc la mine, dar nu neaparat la cea care am fost, ma intorc la mine in viitor, la cea care voi fi…. E un proces de durata, ma transform, imi schimb si parul si naravul… Incet, incet pun stapanirea pe mine… Timpul vieti mele s-a oprit pentru o clipa in loc… Acum ar cam vrea sa porneasca la drum, isi cauta doar drumul… De ce sa te uiti in gradina vecinului, cand poti sa
Vreau sa fiu din nou libera… sa evadez din tot, din toate…Sa nu mai fiu propria mea prizoniera… Sa ma las libera sa umblu pe afara… Sa nu mai stabileasca nimeni pentru mine nimic… Sa ma pot bucura in liniste de viata… De ani de zile m-am luat prizoniera crezand ca asa e mai bine… Vreau sa fug in lumea larga, e mult mai aproape decat pot eu sa cred…
hmmm… iar m-am apucat de 100 de lucruri si nu termin nici unul… cel putin nu acum…. trebuie sa aleg din ele si sa le termin pe rand… dar….. …nu stiu cum o sa-mi pot realiza planul cincinal :)) nu am niste idei clare in cap si nici niste prioritati… imi pierd entuziasmul pe parcurs… nu mai am nici un chef… si cand iti mai e si somn, cum mi-e mie acuma… azi n-am reusit sa fac nimic, nici macar sa stau degeaba…. mi-e somn … somn usor…
De ce din zori şi până-n seară Mereu, mereu, să ne văităm – Când ştim că viaţa nu-i uşoară Dar vrând ne-vrând… o suportăm? De ce să pierdem tinereţea Şi zâmbetul senin din noi? La ce e bună azi tristeţea, Când nu te scapă de nevoi? Există-o singură scăpare: Să fim un pic mai optimişti Şi să ne spunem fiecare: „Mai bine veseli decât trişti!” E un inceput de drum azi sau o cotitura… dar sigur e ceva… Am realizat azi, mai mult poate ca oricand ca nimic nu mai e ce-a fost, ca totul se transforma, ca viata trece… M-am surprins gandind diferit, poate chiar si pentru o clipa, punandu-mi tot felul de intrebari si realizand poate ca nu
Cand ma uit la mine cel ce-a fost… Ani in sir rebelul fara rost… Nu am trait… decat pentru o zi… Nu va mirati a fi… Am pierdutr si nici ca am stiut… Zile au fost un joc neintrerupt… Nu am stiut… decat sa uit mereu Ca maine voi fi… tot eu…. Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea… Nu mai mult ca viata mea… Nu imi pare rau de anii ce-au trecut… Ei mi-au dat… ce n-am avut… Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea… Nu mai mult ca viata mea… Nu imi pare rau de anii ce-au trecut… Toti plecam… ca un vis pierdut…
De ce n-au blogurile mele titlu… Pentru ca fiecare blog e scris intr-o zi si ziua aia il reprezinta cel mai tare. Despre orice as scrie, in alta zi as scrie altfel, niciodata la fel. Cum ar fi intr-o zi sa nu mai fac mai multe lucruri deodata… Sunt multe pe care le incep si nu le mai termin, sau le termin prost, sau prea tarziu, pentru ca in viata asta eu fac mult prea multe lucruri deodata. Cum as putea oare sa ma opresc? Sa incep ceva, sa termin si abia apoi sa incep altceva. Hmmm… Nici nu imi pot imagina. Ma gandeam azi cate eu se ascund in mine, cat de diferite, cat de contradictorii si cat de
Cateodata in viata pui PUNCT si o iei de la capat in alt fel in alt loc… sunt multe puncte intr-o viata cateodata si cate un punct si-o virgula… catodata nici nu-ti dai seama… . Am pus punct si acum o iau de la capat… poate de data asta altfel, poate mai bine…. mi-e somn… ar fi putut sa fie mult… nimic n-a fost…
He he he… a venit si vremea mea…de data asta pentru mine… „La revedere iubito, a fost un vis frumos, l-am scris impreuna cu un creion gros, la revedere frumoaso a fost ceva trist, pe care sa-l iei cu tine-n paradis… La revedere ti-am spus, hai pleaca odata, nu mai privi urma, ce a fost este soarta, stiai ca asa se va intampla, noi doi, poate, vom disparea… La revedere mai fato, tu chiar nu intelegi, au fost niste clipe, te rog sa le negi, au fost niste vise care au disparut, reda-le inapoi, au fost doar un imprumut… Asta ne este viata si moartea, un etern sfarsit si inceput, de lumi si de morti si de vieti mi-e tot
Viata asta e atat de complexa… si cateodata facem alegeri care se dovedesc a fi mai tarziu, nu tocmai cele mai bune, ba chiar uneori dintre cele mai rele… dar ce te faci atunci? atunci cand iti dai seama ca ai ales atat de gresit? ce e mai bine? sa incerci sa repari? sa te faci ca nu vezi cat de gresit ai ales? sau poate din contra, sa recunosti si sa fugi cat se poate mai repede de ceea ce ai facut?… e complexa si complicata treaba asta… dar totusi nu mi se pare cea mai buna alegere sa persisti in greseala, in varianta in care ai crezut, chiar cu toata fiinta ta….
Traim in lumi paralele… fiecare cu viata lui, fiecare cu perceptiile lui, unora li se pare ca e intr-un fel, altora altfel… ce fel de geometrie o fi asta? se intalnesc vietile noastre vreodata… la infinit? la care infinit? si unde este el?…sau poate ca nu, ca nu se intalnesc nici macar acolo… …nu mai stiu care este raspunsul corect… geometria e o chestie cam complicata… geometria vietii e si mai si… …chiar nu e nimic ceea ce pare…
…m-am oprit o clipa din alergat… m-am intrebat de ce naiba alerg? si spre ce?… m-am intrebat ce e mai bine? sa traiesti sau sa alergi?… mai apuci oare sa traiesti cand alergi? sau doar alergi… spre tot, spre nicaieri… de ce alergam…?? de ce avem impresia ca daca nu alergam nu e bine? si de ce se cheama inconstienta cand nu facem ceea ce “trebuie”? cine si de ce a stabilit ceea ce “trebuie”? de ce avem impresia ca conteaza ce cred altii? de ce credem ca e normal sa alergam? de ce nu e oare mai bine sa traimi incet si sigur… o viata… caci eu vin si spun ca a alerga nu este egal cu a trai…