Iar e noapte… şi mâine e o altă zi. Deşteaptă treabă am mai scris. În meniul de azi am un mare talmeş-balmeş de idei aruncate la întâmplare cam cum îmi vine acum să le scriu aici.
Mă enervează când ajung să scriu atât de târziu mai ales când nu am motive întemeiate. La ora asta târzie cum să-mi mai scriu limpede gândurile când mor de somn? Trăiesc aiurea de la A la Z. Totul e o mare prostie şi o mare greşeală şi nimeni nu e suficient de interesat să îndrept lucrurile încât să mă tragă de mânecă şi să-mi spună să mă opresc. Sau poate totuşi oamenii încearcă să comunice cu mine, dar nu reuşesc să ajung la mine gândurile lor. Oricum ar fi, totul e aiurea şi total greşit. Nu-mi vine să cred cât de greşit a ajuns să fie viaţa mea. Ani mulţi în urmă cineva care nici măcar nu mă plăcea mi-a
Am avut parte de o vacanţă de 1 Mai superbă despre care am să reuşesc (sau nu) să povestesc la un moment dat. Oricum şi dacă am să povestesc nu cred că am să găsesc cuvinte să pot explica cât de mult ne-a plăcut. Nu a fost nimic spectaculos, nimic nemaipomenit, dar noi ne-am simţit incredibil de bine. 😀
Dap, asa pare vacanta asta!
Am fugit de acasa si va spun drept ca nu-i rau deloc! Trezit tarziu, mic dejun pe terasa, tarta, rummy si black jack. Au lipsit pana la urma papanasii nostri favoriti, dar am trecut peste asta…
Mâine e azi şi eu în loc să dorm, stau şi îmi fac autocritica. Nu dorm la ora asta pentru că n-am apucat, pentru că în loc să fac tot felul de treburi la timpul lor, eu n-am făcut nimic. Ar fi trebuit să fac curat, ar fi trebuit să fac bagajul, ar fi trebuit poate să am şi un plan. Ştiu că am să le rezolv pe toate, ştiu că am să fac ce trebuie să fac şi am să las la o parte ce e mai puţin important măcar aparent. Sunt omul multitasking, jonglez cu toate. Asta fac eu, dar fac asta dintr-o mare necesitate. Am ajuns să fiu aşa de eficientă doar dintr-o foarte mare lene, doar
După toată agitaţia din ultimele săptămâni, acum s-a lăsat liniştea. Azi chiar n-am făcut nimic. N-aş putea spune că a fost bine, dar nici prea rău n-a fost. Trebuie să mă mai adun un pic ca după să mă odihnesc iar şi apoi să mă pregătesc de sesiune. Ultima sesiune. Nu mai aştept nimic. Nu am chef de nimic, iar în clipa asta mor de cald în casă. Nu ştiu cum şi de ce. Mă culc că iar m i-e somn, dar sper să nu mai visez apă. Am visat când am dormit pe la prânz că mergeam cu un tren pe nişte şine foarte înalte, deasupra unei ape. Putea să fie o mare, putea să fie un ocean. Nu
Variantă cu poze…
Gata! Ce-am apucat să fac bine, ce nu… data viitoare… Acum plec la biserică să iau lumina…
… sau poate vrea doar să evadeze… sau poate e doar curios, ca toţi motanii… 😀
Totul e o modă în zilele noastre, chiar şi scrisul pe bloguri despre Paşte. Să mă conformez şi eu, zic. Eu nu am să scriu despre ce semnificaţie are sau n-are pentru mine, ce-mi place, ce nu-mi place, cum alergam ca disperaţii după toate sperând să prindem nemurirea de picior… Eu vreau doar să spun că în afară de cozonacii şi păştile făcută pentru familiile noastre, anul ăsta de Paşte pentru prima dată am făcut doi cozonaci şi o pască pentru nişte prietene bune. N-aş fi crezut că am să fiu în stare. Iniţial chiar am zis nu când a apărut prima întrebare dacă fac o pască. Cum nu pot să refuz de fapt oamenii, am stat şi m-am gândit