Singură de Paște…
Anul ăsta e prima dată când nu sunt de Paște în România și e și primul an în care sunt singură. Crăciunul l-am făcut deja de două ori aici și a fost chiar frumos și simplu. Am cumpărat un brad, am împodobit casa cum am știu mai bine și am copt toate bunatățile pe care le-am vrut de mâncare. Am vorbit cu familiile și prietenii pe Skype, whatsapp si alte minuni ale tehnici moderne si gata, am rezolvat problema.
Cu Paștele treaba e însă mult mai complicată. În primul rând pentru că eu de când îmi aduc aminte de mine am fost la slujbă în noaptea de Înviere. Nu mă duc în rest la biserică, nu (am mai) țin(ut) post (demult), nu știu exact în ce și cât și cum cred, dar eu mă duc să iau Lumină. Nici nu știu dacă în cazul meu asta ține de credință, tradiție sau altceva, cert este că atâta timp cât am avut unde, m-am dus la biserică în noaptea de Paște. Eh, acum vine baiul, de data asta e mai complicat că biserici ortodoxe nu se găsesc la fiecare colț de stradă. Am studiat totuși problema și există o biserică Grecească în Liverpool, să zic așa destul de accesibilă mie, am cu ce autobuze ajunge acolo, de întros de acolo probabil va trebui să mă întorc cu taxiul și nu știu dacă pot aduce lumina acasă. În altă ordine de idei, icoana în casă nu am. V-am zis că nu știu dacă sunt prea credincioasă…
Apoi altă treabă cu Paștele e că ciocnești oua roșii cu alți oameni. EI bine, eu nu am alți oameni prin preajmă în primele zile de Paște, iar pe Skype mi-e teamă că va fi complicat să ciocnim.
Cum ziceam sunt singură, dar sper în următoarele 12 ore să reușesc totuși să fac cozonac, pasca, drob si ceva oua roșii și să mai reușesc să fac și curat în toată casa. În mod normal n-aș fi fost foarte îngrijorată că nu reușesc, dar vedeți voi, io am fost azi-noapte la muncă așa că sunt nedormită de la 22.30. Până la 10 jumate diseara or să fie numa 24 de ore de când sunt trează și multe, mult prea multe ore de stat în picioare. Vedem noi dacă reușesc. Probabil mai trebuie să fug și până la cumpărături un pic.
Dacă după toate astea mai reușesc să ajung și la biserică o să mă declar mai mult decât mulțumită.
Ajung sau n-a ajung la biserică în noapte asta mai vedem, dar mâine mă duc pe seară să sărbătoresc Paștele cu niște amici greci, foști colegi de la precedentul loc de muncă. Dacă nu îmi ajung toate câte mi-am propus să fac azi și mai e timp în program, cine știe poate mai coc niște macarons cu cafea că doar mâine e și ziua mea de nume.
Spor să am și să-mi reziste picioarele îmi doresc, cu restul cred că e mai simplu.
Facem ce putem cu ce aveam, doar că de data asta e la singular 🙂
Sărbători fericite și vouă!