Cioc, cioc! De data asta trebuie să intru, nu merge să stau doar așa, în fața paginii goale. E iarăși luni, ziua în care mă gândesc de atâtea ori să scriu, ca și cum aș putea să-mi programez cuvintele, sentimentele, gândurile să se aștearnă la comandă doar pentru că e luni. Nu merge, nu a mers și uneori mă întreb de ce vreau să forțez lucruile, alteori mă întreb dacă merită sau dacă mai pot să scriu aici cum srcriam odată… E luni și atât de aproape de 10 ani de când am scris prima dată ceva pe un blog. Nu-i un titlu de glorie, am absentat mult, am tras chiulul uneori, alteori au fost absențe motivate. Nu cred că
