Luni dimineața spre Paris…
Sunt iar în avion. Am o plăcere cumva curioasă de a scrie în avion. Mi se pare cumva mișto să îmi scot laptopul în avion și să scriu ca și cum aș scrie ceva important. Până la urmă scriu despre viața mea și viața mea e importantă chiar dacă doar pentru mine. Înainte să încep să scriu am găsit în același document salvat pe laptop un text mai vechi scris pe blog și ce mi-a plăcut… Uneori mi se pare că scriu bine. Doar uneori, asta așa ca să nu creadă cineva că am impresia că mă și pricep la scris.
În urechi aud cum a iubit-o pe Ludmila, Tudor Gheorghe. Avem în mașina cd-ul cu Toamna Simfonică și am ascultat-o în fuga noastră de agitația în care m-a aruncat revenirea la București pentru două săptămâni. Am rămas îndrăgostită de cântecele astea de toamnă și am reușit să mi le pun pe laptop ca de aici să le încarc și pe ipod, să le pot asculta în zilele în care mă plimb pe străzile Parisului în toamna asta. M-am pregătit și cu Iarna Simfonică în caz că mă prinde și iarna pe aici.
Acum aștept cafeaua și sper eu croissantul de dimineață. Am plecat dimineață, luni, iar spre Paris…
[Facebook_Comments_Widget title=”” appId=”” href=”” numPosts=”5″ width=”600″ color=”light” code=”html5″ ]