Undeva…
E vineri după-amiaza și soare mare afară. Doar câteva ore ne mai despart de marea eliberare, de marea mică vacanță ce urmează. Tot omul de la micul la marele corporatist vrea, speră și va pleca până la urmă undeva. Eu, ca un om cu nimic, aștept cuminte doar eliberarea orașului. Aștept să vad cum oamenii se vor scurge rând pe rând din București, lăsându-l la final aproape singur. Aproape singur spun, pentru că eu am să rămân cu el și poate chiar am să mă plimb prin parcurile lui goale. Sigur am să merg la teatru și poate chiar am să fac ceva de mâncare. Cam astea sunt planurile mele, să savurez cumva orașul mai gol și poate, cine știe, chiar să scot mașina la plimbare.
În urmă cu doi ani am reușit să ajung în Vamă cu doar o săptămână înainte de 1 mai. Vama era pustie și vai!, cât mi-a plăcut! Nu am ajuns niciodată la mare de 1 mai și cumva acum mi se pare mult prea târziu. De fapt nici nu cred că e o întâmplare. Așa sunt eu, fug de aglomerările urbane în general… Încerc cumva să fug de cei mulți și poate de data asta, o dată în plus poate fug de mai multe…
Fix 2 ani în urmă… Undeva în Vamă…
Soare mare afara ?! Ce fain…Eu nici nu simt ca ar fi 1 Mai in curand, la temperatura ca este afara. Tind sa cred ca e 1 noiembrie :))
Știu că la voi sunt doar 12 grade :)) că e și Cip la Paris. La noi sunt 23 azi, iar miercuri au fost chiar 30!!!!
Hmmm…anul trecut cand eram in Ro,la sfarsitul lui aprilie a fost foarte frig si aici foarte cald. Ei bine, acum cand sunt aici este fix invers :)) Ca sa vezi :p!
Se ține frigul după tine :))