Mi-e lene, mi-e somn, mi-e aia, mi-e cealaltă… Am început să scriu postarea asta de cel puțin 10 ori în gând. Prima data aseară în pat, cu ochii închiși și cu Cip în brațe înainte să adorm. Celelalte dăți, azi începând cu 4.53 când m-am trezit pentru prima dată. Tot timpul aveau farmec, tot timpul mergeau de minune. Ba chiar erau și diferite. Starea mea de acum însă este de lene și somn și mă oftic rău pentru că nu despre asta vroiam să scriu. Se termina evadarea mea la Paris. A mai rămas un strop, ultima picătură, și cât de rău îmi pare. Încerc să iau lucrurile așa cum sunt. Trebuie să mă întorc din cam toate punctele de
