Altele…
Mă enervează când ajung să scriu atât de târziu mai ales când nu am motive întemeiate. La ora asta târzie cum să-mi mai scriu limpede gândurile când mor de somn? Trăiesc aiurea de la A la Z. Totul e o mare prostie şi o mare greşeală şi nimeni nu e suficient de interesat să îndrept lucrurile încât să mă tragă de mânecă şi să-mi spună să mă opresc. Sau poate totuşi oamenii încearcă să comunice cu mine, dar nu reuşesc să ajung la mine gândurile lor.
Oricum ar fi, totul e aiurea şi total greşit. Nu-mi vine să cred cât de greşit a ajuns să fie viaţa mea. Ani mulţi în urmă cineva care nici măcar nu mă plăcea mi-a zis: vei reuşi căci eşti deşteaptă şi atunci chiar am crezut asta. Din instinct şi azi mai cred, dar realitatea mă contrazice din ce în ce mai tare.
Ce vreau?! Să reuşesc până la urmă! Nu mi-e clară soluţia corectă, dacă să tai tot răul din rădăcină sau să o iau treptat. Adevărul e că eu cred în treaba asta: acum ori niciodată, totul sau nimic… Am impresia că aşa funcţionează lucrurile cu mine. Cum am să reuşesc să încep e întrebarea…
Mie tot nu mi-e clar: ce vrei tu sa reusesti atat de mult?:/
Pe mine :)) nu chiar toată, doar pe ici pe colo, prin părţile esenţiale… şi ştii cum e: sa se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic :))