După toată agitaţia din ultimele săptămâni, acum s-a lăsat liniştea. Azi chiar n-am făcut nimic. N-aş putea spune că a fost bine, dar nici prea rău n-a fost. Trebuie să mă mai adun un pic ca după să mă odihnesc iar şi apoi să mă pregătesc de sesiune. Ultima sesiune. Nu mai aştept nimic. Nu am chef de nimic, iar în clipa asta mor de cald în casă. Nu ştiu cum şi de ce. Mă culc că iar m i-e somn, dar sper să nu mai visez apă. Am visat când am dormit pe la prânz că mergeam cu un tren pe nişte şine foarte înalte, deasupra unei ape. Putea să fie o mare, putea să fie un ocean. Nu
