Cercuri vicioase…
Am vrut să scriu o poveste, poate reuşeam să o scriu chiar amuzantă, dar acum nu mai am chef. Mă lupt cu nişte lucruri pe care nu le înţeleg, nu le înţeleg deloc. Obosesc şi iar obosesc încercând să le înţeleg şi nimic. Niciodată nu le înţeleg. Degeaba încerc, degeaba întreb, degeaba plâng. Nu ajută la nimic. Nimic nu ajută.
Trăiesc în nişte cercuri vicioase. Unele sunt ale mele, unele sunt ale altora. Sunt atât de multe şi nu mai pot. Lupta cu ele mă oboseşte. Nu pot lupta cu toate deodată, iar pe rând nu ştiu cum se face că nu merge. Toate se strâng în jurul meu ca laţul ştreangului. Am obosit să lupt. Mă mai întreb doar când o să se strângă de tot? Încep să cred că toate cercurile astea nu vor dispărea decât atunci când am să dispar şi eu.
Mai e mult oare până atunci?! 🙁 Da, sunt clipe în care îmi doresc să nu fi existat niciodată… deşi toate lucrurile astea poate nu sunt atâte de groaznice în comparaţie cu altele…