Intrebari…
Aveam planuri si proiecte si niciodata nu stiu ce se alege de ele. Vroiam sa vad Bucurestiul, dar ziua de azi nu mi-a placut destul sa fac asta. Mereu aman sa fac lucruri. Nu pe toate. Nu stiu ce ar trebui sa fac mai intai, nu stiu intodeauna sa fac ceea ce trebuie. Imi doresc uneori lucruri contradictorii si nu inteleg de ce nu le pot avea pe toate. Pe toate pe care le vreau, asa contradictorii cum sunt. Nu stiu intodeauna sa fac alegerile corect. Nu stiu de fapt sa aleg. Sunt blocata in fata intrebarii. Culmea e ca ma lovesc mereu de aceleasi lucruri. De ce oare nu se schimba lucrurile de care ma lovesc? Probabil ca eu doar astept sa dispara de la sine. Nu dispar din cate pot sa vad. Probabil ca dau dovada de prostie pe alocuri sau poate de retardare. E corect spus asa, retardare? Cred ca asta e! De ce supun retardare? Pentru ca intr-un fel sunt doar un copil care atunci cand vede ceva ce il sperie pune mainile la ochi si crede ca lucrul acela nu mai exista sau asteapta sa dispara. Cam asta fac. La varsta asta e normal sa mai fiu asa? Raspunsuri de genul si altii sunt la fel nu ma ajuta. Poate ca nu e vorba de o retardare totusi, dar nu stiu ce alt cuvant s-ar potrvi. Ma tot intreb cum fac altii de nu se blocheaza ca mine. As vrea sa fiu si eu ca ei, desi am incercat si nu mi s-a potrivit pana la capat. Nu mi se mai acorda o sansa sa incerc. Dar asta e o nesansa sau doar o sansa majora? Nu stiu ce sa cred si pentru ca nu stiu stau aici in fata intrebarii.