Om bun… o esarfa in dar…
Anul trecut nu am reusit sa ajung nici la Gala Om Bun din primavara, nici la Festivalul Om Bun din iarna si nici macar la Maratonul de Folk din septembrie, asa ca anul acesta trebuia neaparat sa ajung la OM BUN.
Sala nu a fost plina ochi, dar destul de plina si asa a ramas pana tarziu in noapte dupa ora 12 cand s-a terminat spectacolul si cand nu se mai putea ajunge acasa decat cu taxiul. Ca sa incep chiar cu sfarsitul, nu am facut rost greu de un taxi dar a fost unul special… :)) Mai intai de toate ma urc in masina omului si va dati seama ca nu putea asculta altceva decat manele. Incredibil si odios totodata mi-am zis in sinea mea. Cred ca omul vroia o razbunare. Taxiurile alergau ca la concurs de colo colo, toata lumea avea nevoie de un taxi sa ajunga acasa si toti taximetristii stiau ca a fost spectacol la Sala Palatului. Ma gandesc ca “omul meu” a zis fir-ati ai naibii cu folkul vostru cu tot, manelele nu va mai plac, va trebuie folk la sala palatului… si a dat drumul la albumul manelist sa imi iasa mie alta data folkul pe nas :))) N-a fost totusi asa de rau pentru ca drumul a fost scurt. Mergea lejer cu 80-90 la ora si incetinea doar cand se apropia de semafoare chiar si cand erau verzi, probabil ca in bancul ala tot cu un taximetrist cu “daca trece sefu pe rosu pe partea cealalta…” :))
Sa revin la Omul bun… si sa o luam in ordine.
Prima data a cantat Maria Gheorghiu, as spune un pic cam trist si mi-as fi dorit sa ascult Vara intamplator. A urmat Alba ca zapada si conferinta ei de presa a lui Daniel Iancu. Ar fi mers foarte bine si Veveritoiu si Veverituca, dar am fost foarte incantata de Patria. Alexandru Andries ne-a incanta cu piese vechi, vechi din 1974 unele, si cu cateva, ceva mai noi, de pe Petala si cu un bis cantat cu muzicuta cu Ce oras frumos, fabrici si uzine… pe care unii l-au modificat cu ce oras frumos, numai mall-uri :)) Poate ar fi fost si Cea mai frumoasa zi, dar chitara n-a mai vrut sa cante. Dupa am incercat sa ascultam Mircea Florian, spun am incercat pentru ca nu prea a fost ascultabil. Nu e asa cunoscut Mircea Florian ca ceilalti folkisti ramasi in tara, merita clar sansa asta, dar intr-o alta formula pentru ca asocierea cu Ceata Melopoica nu a fost sigur reusita de data asta. Totul a sunat mult prea tare, in afara de vocea abia auzita si in mod cert nu-si avea locul in aceasta gala care se chema Gala Folk. De altfel a si fost un pic fluierat de niste spectatori ceva mai putini civilizati.
Ada Milea ne-a spus impreuna cu Bobo de la Fara Zahar un pic din povestea tragediei lui Covaliov ramas fara nas. Ne-a cantat si ceva din celelalte cantece nemaipomenite ale ei si bineniteles celebrul deja la Sala Palatului: Ceausescu e in sala. Doru Stanculescu racit cobza nu m-a lasat sa astept si si-a inceput recitalul cu unul din cantecele mele preferate Cum se naste un mit. Merita ascultat si studiat textul. Apoi alte cateva cantece cunoscute interpretate alaturi de banda pe care canta si Dan Andrei Aldea (cel care a scris atat de bine cunoscutul cantec Om bun). Era deja tarziu cand a aparut si Victor Socaciu. El ne-a cantat alaturi de Biroul Executiv din cantecele vechi si cateva noi si mai implicate in social. Am apreciat ca intotdeuna Nucul dar mai ales acum cand vocea lui Florian Pittis se aude doar de pe banda. Desi a fost aplaudat si chemat la bis, dintr-o cojunctura as zice un pic nefericita nu ne-a mai cantat, desi si eu si ceilalti din sala speram sa auzim Cantecul lui Charlie Chaplin. Cand Vasile Seicaru ne-a promis dupa ce a cantat “Actorul” si 3 dintre piesele de pe cel mai recent album al sau, ca vom auzi tot ce ne mai dorim, inca mai speram la Charlie Chaplin :)) Au fost Antiprimavara, Aruncarea in valuri, La adio… Din prea mult sau prea putin… Ca intotdeuna Mircea Baniciu a fost ultimul. M-am tot intrebat de ce si mi-am dat seama. Trebuie sa te trezeasca ceva bine de tot inainte sa mergi spre casa si nimic nu e mai bun ca Andri Popa. A fost ca intotdeuna un glumet si un profesionist. A fost grozav si ne-a oferit la final Esarfa in dar. Impreuna cu Vlady Cnejevici si Adrian Ivanitchi (el a fost prezentatorul spectacolului) a cantat la final ce altceva decat Cantecul Bufonului. Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si ïn alta seara….
Eu am resimtit absenta lui Mircea Vintila, Ducu Bertzi si Nicu Alifantis si pe ceea a celor ce ne-au parasit deja Florian Pittis si Tatiana Stepa…
As mai avea de adaugat doar ca intotdeauna ma surprinde atat de placut in mod special bucuria de a canta a lui Vasile Seicaru si Mircea Baniciu.
Si pentru ca inca mai astept si tot astept … 😉
si un cantec a lui Mircea Florian sa vedeti ca se poate si asculta 🙂