Amintiri galbene…
Niciodata nu stiu nimic si traiesc intr-o ceata totala. Cateodata ma trezesc si ma intreb ce caut aici, cateodata nici nu ma mai trezesc :)) Complicat rau si somnul e mare… Sunt cel mai nostalgic om cu putinta.. nu va ganditi la anii de dinainte de ’90, ma refer asa, la viata mea… mereu privesc in urma, mereu privesc cu duiosie la amintiri.. mereu e o melodie care sa ma intoarca undeva prin trecut, de la ziua de ieri pana la anii copilariei si cateodata mi se face doooor, tare dor… Daca toata viata mea ar fi galbena…. E foarte ciudata culoarea asta galbena… Cand eram mica-mica, prin clasa intaia, mergeam cu mama dimineata la scoala si era iarna si mama avea o haina galbena. In tot peisajul ala gri-alb-negru exista pata asta de culoare galbena si cred ca de aici a inceput fascinatia culorii galbene… Cand am mai crescut si eram in scoala generala imi imaginam un orar colorat. Fiecare materie avea in mintea mea o culoare, poate nici nu era mereu aceiasi, nu conta, dar orele de matematica erau oaza mea de viata in tot desertul celorlalte materii, si ora de matematica era galbena… Cand ma gandeam la orarul pe toata saptamana se vedeau asa stralucitoare petele galben-aurii de matematica… Cele mai multe amintiri frumoase din viata mea sunt galbene, mereu vor fi galbene… In momentul in care traiesc ceva frumos, in urma sa ramane o amintire galbena… Mi se pare ciudat totusi ca niciodata nu ma imbrac in galben. Este o culoare aproape inexistenta in garderoba mea… Am vreo 2 tricouri cumparate acum vreo 3 ani de Cip si cam atata si am mai avut o camasa in liceu, o camasa galbena barbateasca foarte faina…
Later edit: Am uitat total sa spun, dar am mai scris-o din cand in cand… peretii casei mele sunt galbeni 😀
Pe cand casa era goala…