Intotdeuna, cred, m-am considerat un om norocos. Nu ca nu mi s-ar fi intamplat si lucruri neplacute, dar am invatat candva, nu mai stiu exact cand anume, ca e bine sa vezi partea buna a lucrurilor oricat de gol ar fi paharul. Cand mi se intampla sa am ghinion (cel putin asa pare la prima vedere) ma gandesc ca de fapt asta ma v-a conduce spre ceva de bine, ca drumul nu era pe acolo si ca o sa-l gasesc pe cel corect. Asta e ceea ce ma tine in viata, asta si faptul ca respir :)) Cand eram in liceu, cel putin in clasa a 9-a, stiu ca ii inebuneam pe toti ca eu am noroc. Orice mi-ai fi
