Vacanta… ep1 – Bergamo

Ile/ November 17, 2009/ Vacanta/ 4 comments

De o saptamana ma chinui sa scriu povestea asta. Dupa cum scrie si ceva mai jos intr-un blog, unul dintre lucrurile de care nu sunt mandra pe lumea asta e delasarea de care sufar. Tot delasarea era sa ma faca sa renunt la aceasta vacanta in Italia. Noroc ca exista oameni pe lume care printr-o simpla vorba iti dau imboldul de care ai nevoie. Deci, am facut rezervarile la avion si hotel si a si sosit ziua plecarii. Zborul a fost destul de scurt si linistit, totul a mers struna, atata ca desi aveam rezervare la hotel si totul era platit, nu prea stiam exact unde trebuie sa ajungem. Stiam cum se cheama hotelul si cam unde e pe harta, dar nu si adresa exacta. Citisem in comment-urile de pe site-ul de rezervari cum se poate ajunge la hotel asa ca am zis ca ne descurcam. Numai ca la ei, autobuzele nu circula si duminca la fel ca in restul saptamanii si deci autobuzul care trecea in mod normal prin fata hotelului, acum mergea prin alta parte :)) Noroc ca ne luasem si harta cand ne-am luat biletele de autobuz si am reusit sa deslusim unde suntem. Era cat pe ce sa coboram in satul vecin dar ne-am dat seama la timp. Am mers vreo 3-4 statii pe jos si am ajuns la minunatul hotel unde am stat o saptamana. Singurul si marele lui neajuns fiind ca netul era foarte scump si ca urmare nu ne-am putut ocupa de restaurantele, farmville-urile si razboaiele noastre de pe facebook :))))) =))))

Despre Bergamo cum v-am zis, nu stiam nimica nimicutza pana nu am vazut pe cer avionul care mergea intr-acolo. Se afla undeva pe blanita cizmei Italia :), adica in Lombardia, la 50 km de Milano. Este impartit in doua parti, Citta Alta, orasul de sus si Citta Bassa, orasul de jos legate intre ele printr-un funicular (pe sina) datand de la 1887 si care de prin 1907 este in posesia regiei de transport local. Se poate ajunge din orasul de jos in “cetate” si cu autobuzul clasic. Citta Alta mai are un funicular, incepand cu 1912, care merge sus pe dealul San Vigilio la castel. E un fel de a spune castel, e mai mult un fel de ruina de cetate de pe la noi care a fost umpluta cu pietre, ne mai ramanand decat un picior de turn cu o scara pe care sa urci. Recunosc am vizita mai mult Citta Alta, partea mai veche a orasului si mult mai putin Citta Bassa. Sus, privelistile sunt minunate si nu pot sa nu ma gandesc cat de tare mi-ar fi placut sa locuiesc acolo, dar cine stie…. Am grija ce-mi doresc ca poate mi se indeplineste :)) Am vazut cateva muzee, unul in care chiar poti atinge exponatele, cu locuri special amenajate pt copii mici sau elevii mai mari, cu locuri unde profesorii puteau tine ore. Am urcat si intr-un turn, dar nu pana sus de tot pentru ca mi-a fost din nou frica… Ne-am plimbat pe cam toate stradutele orasului vechi, am facut poze, m-am si ratacit de Cip, dar asta e alta poveste… La ei la ora pranzului toate se inchid, muzee, magazine… Singurul lucru bun de facut este chiar sa mananci si pot spune ca am mancat bine. Am incercat cateva feluri de paste, vreo 2-3 feluri de pizza si o lasagnia, toate impreuna cu vin rosu. Nu pot decat sa spun minunat si foarte bun si am demolat si mitul cum ca pizza la ea acasa, in Italia, nu e buna. Intr-unul din restaurantele in care am mancat am si inatlnit 2 romani si din ce am inteles seara mai lucrau cateva romance. Daca la ora pranzului cam tot ce puteai sa faci in afara sa te plimbi pe strazi era sa mananci, dupa ce trecea pranzul restaurantele se inchideau si se deschideau din nou seara. Unul din locurile unde am mancat se pare ca era cu traditie si exista de la 1467 😀 Aaaaa, era cat pe ce sa uit. Am mancat ceva numit Polenta e Osei – dolce tipico Bergamasco, care arata ca un tort din mamaliga si noi asta si speram sa fie, dar nu, era altceva. Era un fel de pandispan cu crema de migdale imbracat intr-o pojgita foarte subtire de mamaliga dat cu zahar pe deasupra si cu 2 bomboane pe el. Era cumplit de dulce, as fi preferat mamaliga :)))) dar si mamaliga adevarata se gasea de mancat la restaurant, desi era o varianta mai moale, mai spre terci a mamaligii noastre care se taie cu sfoara :)))

Mai urmeaza povestile de la Venetia si Milano si de la lacul Como. Sper sa nu dureze la fel de mult sa le scriu si pe ele.

P.S. Filmuletul cu poze sper cat de curand sa-l adaug 🙂