Entry for July 18, 2007
Blogul de miercuri….
Nu mai am nici timpul și nici inspirația de altă dată să scriu bloguri. Acum îmi pare ceva mai complicat, sentimentele și gândurile mele sunt mult mai greu de exprimat… Și totuși, poate nu e chiar așa… Numai că timpul fiind mult mai puțin, subiectele sunt mult mai multe și nu mai știu cât și în ce fel sa le transpun aici. Trebuie sa fac o alegere și alegerea aceasta mă depășește. Nu pot să iau o decizie. Ar fi ma simplu sa aleagă altcineva. Ar fi atât de simplu… Așa zic acum, dar peste tot în viață am fost atât de revoltată atunci când cineva vroia să decidă altceva pentru mine… Și totuși… nu e chiar așa… Au tot ales alții pentru mine până când mi-am dat seama că alegerile pe care le faceam împinsă de ei nu mai aveau nici o legatură cu ceea ce vroiam sau eram eu și a fost o alegere foarte grea să decid să nu mai fie așa. Acum sunt eu, “eu” într-o oarecare măsură, constrânsă de situații și oameni noi, dar, totuși, parcă mai eu…. Parcă mai puțin în derivă, mai mult cu picioarele pe pământ…
Constat cu oarecare stupoare cât de des apare “nu” în textele mele. Spun oarecare stupoare pentru că la urma urmei sunt un fel de “fetița care l-a luat pe NU in brațe” din povestea aceea de demult din clasele primare. Problema ar cam fi că nu mai știu cum l-a dat jos, nu mai știu nici macar dacă era o variantă bună sau nu… Eu din când în când il mai dau jos, dar nu știu cum face și sare la loc. Îi place să stea la mine în brațe și să vadă cum îmi distruge viața… Și “nu”-ul ăsta e cu dus și întors. Stă el în brațe la mine dar nu stă singur, întotdeauna este “nu pot” sau “nu știu”, nu e singur. Singur nu-i place să stea. Nu pot să spun NU oamenilor, e ceva ce nu îmi stă in fire… Și totuși, NU….Și totuși, își mai aduce cineva aminte cum a inceput?!