Entry for April 11, 2007
O mare prapastie…. din ce in ce mai mare… pamantul fuge de sub picioare… e soare…e frig… e dimineata… m-am plictisit… e stupid… nimic nu-mi convine… nimic nu e bine… sunt asa cum nu mai stiu… In mod periodic ma enervez si ma satur de toti si de toate, nimic nu-mi mai convine , toti sunt niste prosti, parca numai eu as fi desteapta, si normal ca nu sunt, ca daca as fi, nu m-as mai enerva… tot nu inteleg ca nu trebuie sa-mi bat eu capul cu ei, oricine ar fi ei, astia din poveste…. complicat… Mereu zic ca o iau de la capat, niciodata nu o fac, nu, nu se intampla niciodata asta pentru ca asa sunt eu parca batuta-n cap….Cand o sa reusesc in sfarsit sa ma schimb? Cand o sa pot sa fiu altfel?? Zic sa ma schimb si pana sa si pun in aplicare maretul plan de schimbare ma indragostesc de felul meu de a fi stupid si nu mai vreau sau mi-e prea lene… Tot una, nimic nu se schimba radical toate sunt variatii pe aceiasi tema… Ma sperie gandul ca intr-o zi n-o sa ma recunosc… catodata mi-as dorii sa fiu cu totul altfel … cateodata am impresia ca m-as pierde… N-am reusit nimic atat de semnificativ in viata asta incat sa pot spune ca ar fi o mare pierdere sa nu mai fiu asa… orice am realizat, toate reusitele mele ar fi nimic pe langa ce as reusi, daca m-as schimba… mi-e frica sa reusesc mai mult, e mai bine sa fi mediocru… nimeni nu vrea nimic de la tine si poti din cand in cand sa-i surprinzi pe altii cu cate o reusita, cu cate ceva la care nu se astepta nimeni din partea ta, un om asa mediocru…. Mereu spun ca acum e timpul sa se schimbe ceva, ca asta e marea clipa in care trebuie sa schimb macazul… niciodata n-am reusit… n-am atata forta… Nu pot sa-mi pierd speranta, tot trebuie sa cred ca o sa reusesc odata… asta ma mai tine cateodata in viata , atunci cand ma afund mai tare in namolul care ma trage atat de tare in jos…. nu vreau in mocirla… trebuie sa ies, asta imi zic mereu…. Ma tot intreb ce-ar trebui sa fac si imi tot fac planuri in minte de care se alege tot timpul praful… Am nevoie de cineva sa ma ajute… dar in situatii de genul asta nu te poate ajuta nimeni, nu mai eu pot sa ies deasupra… Prapastia e atat de mare… pamantul fuge de sub picioare… se apropie momentul final… VIATA sau MOARTEA atat a mai ramas, sau poate pentru a cata oara, o sa ma fofilez cine stie cum si o sa scap si-acum… Dar asta nu e viata sa te strecori pe langa, sa te descurci cumva… In viata nu trebuie sa te descurci, nu asta e solutia, trebuie sa TRAIESTI… altfel, mai bine MOARTEA…