De ce n-au blogurile mele titlu… Pentru ca fiecare blog e scris intr-o zi si ziua aia il reprezinta cel mai tare. Despre orice as scrie, in alta zi as scrie altfel, niciodata la fel. Cum ar fi intr-o zi sa nu mai fac mai multe lucruri deodata… Sunt multe pe care le incep si nu le mai termin, sau le termin prost, sau prea tarziu, pentru ca in viata asta eu fac mult prea multe lucruri deodata. Cum as putea oare sa ma opresc? Sa incep ceva, sa termin si abia apoi sa incep altceva. Hmmm… Nici nu imi pot imagina. Ma gandeam azi cate eu se ascund in mine, cat de diferite, cat de contradictorii si cat de
Cateodata in viata pui PUNCT si o iei de la capat in alt fel in alt loc… sunt multe puncte intr-o viata cateodata si cate un punct si-o virgula… catodata nici nu-ti dai seama… . Am pus punct si acum o iau de la capat… poate de data asta altfel, poate mai bine…. mi-e somn… ar fi putut sa fie mult… nimic n-a fost…
He he he… a venit si vremea mea…de data asta pentru mine… „La revedere iubito, a fost un vis frumos, l-am scris impreuna cu un creion gros, la revedere frumoaso a fost ceva trist, pe care sa-l iei cu tine-n paradis… La revedere ti-am spus, hai pleaca odata, nu mai privi urma, ce a fost este soarta, stiai ca asa se va intampla, noi doi, poate, vom disparea… La revedere mai fato, tu chiar nu intelegi, au fost niste clipe, te rog sa le negi, au fost niste vise care au disparut, reda-le inapoi, au fost doar un imprumut… Asta ne este viata si moartea, un etern sfarsit si inceput, de lumi si de morti si de vieti mi-e tot