Entry for January 02, 2007
Un blog pentru voi….
Am obosit…. am obosit sa privesc in urma, am obosit sa analizez, am obosit sa ma enervez,….am obosit pur si simplu…. Viata dintr-o data nu mai este usoara, viata a devenit grea si complicata, si asta, si datorita voua…. Lucrurile nu ar fi trebuit sa stea asa… eu, una, nu asa credeam ca va fi… probabil, eu am fost mai naiva…. „intelege mai fato……intelege ca viata mai joaca si feste, intelege ca nu-i, chiar nu-i o poveste…” Nu stiu de ce s-au schimbat lucrurile, si sincer vorbind, chiar nu am inteles!!! Este peste putintele mele sa inteleg de ce totul a devnit diferit… Nu am vrut asta nici o secunda… si nici nu am facut eu ca lucrurile sa se schimbe… De ce dintr-o data voua vi s-a parut ca trebuie sa fie altfel, de ce dintr-o data voi ati considerat ca ar trebui sa ma dati la o parte… nu stiu… n-am inteles… dar asa a fost… Nu eu am avut ceva cu voi… ci voi ati avut ceva cu mine. De ce? Nu stiu. Habar nu am…. Nu mi-ati zis, nu mi-ati explicat… „Asta ne este viata si soarta… un etern sfarsit si inceput… de lumi si de vieti si de morti mi-e tot una caci lumea e un etern nesfarsit…”
Toata viata am avut putin prieteni pentru ca sunt o fire dificila, pentru ca sunt o fire pretentioasa, pentru ca nu imi place prostia si nu o tolerez, pentru ca mereu am fost altfel… Mi-am luat acest drept de a-mi selectiona prietenii si, chiar cu riscul de a avea foarte putin prieteni, am fost asa cum am vrut… Am preferat sa am niste pricipii, am preferat sa nu tolerez prostia, am preferat sa fiu mai acida, decat sa am in jurul meu niste oameni pe care sa nu-i suport si sa se numeasca „prietenii mei”, numai ca sa nu fiu singura… Mi-am permis acest lux… Inca mi-l mai permit! Si pentru ca am avut tot timpul foarte putini prieteni, ei au insemnat pentru mine, mereu, foarte mult. Prietenii mei sunt cei mai importanti oameni pentru mine, sunt oameni pentru care as face foarte multe si pe care i-as ajuta inainrte sa ma ajut pe mine. Problemele lor au fost si ale mele, bucuriile lor au fost si ale mele… Am avut puterea sa ma bucur pentru ei chiar si atunci cand eu am avut de suferit… am suferit alaturi de ei atunci cand ei au suferit…Lucru care invers nu s-a intamplat. Ce n-am stiut eu niciodata este ca ei nu ar face acelasi lucru pentru mine… Ce nu am inteles eu este ca, desi ei au insemnat foarte mult pentru mine, eu nu am insemnat la fel de mult pentru ei. Eu sunt un om loial, un om devotat…si nu am inteles ca nu toata lumea e asa, ca nu toata lumea poate sa se bucure pentru binele prietenilor lor, ca nu toata lumea are puterea de a face asta…. Nu am stiut, in naivitatea mea, ca nu am dreptul sa ma bucur…
Cum am zis si l-a inceput, am obosit. Nu mai pot sa fac asta, nu mai pot sa continuui povestea asta asa… Ma macina si imi consuma nervii… Atata timp cat nu mai imi face placere, nu mai pot continua asa, atata timp cat nu ma mai simt castigata spiritual cu nimic, nu mai merge. Alta data era altfel, alta data era o mare bucurie, acum nu mai e…. Acum cand ne intalnim totul pare tensionat si aiurea… din cand in cand pare a fi ca mai demult, pare ca totul e frumos si bine si ma bucur, dar asta nu dureaza mult, si urmatoarea data cand ne intalnim iar e aiurea… Nu inteleg de ce … Chiar nu inteleg… Eu una nu vreau sa fie asa… Mi-e foarte dor de ce a fost… si as vrea tare mult sa fie din nou. Ce a fost, a fost grozav si ca urmare nu pot sa mai suport ce este, ori e ca mai inainte, ca atunci cand totul era bine, ori mai bine nu mai e de loc… Cred ca ne chinuim unii pe altii si cred ca este in zadar, ori rezolvam lucrurile ori le terminam… Eu VREAU sa fie ca mai inainte, daca voi nu mai vreti, atunci sa stiti ca nu eu va terorizez pe voi, ci voi ma terorizati pe mine! Mai trebuie sa adaug ca eu nu m-am schimbat, ca sunt la fel de netoleranta cu lucrurile pe care nu le suport si care ma enerveaza si ca nu sunt dispusa sa fac compromisuri in acest sens… Nu vreau sa va asteptati de la mine sa fac lucruri care nu imi plac numai de dragul de a face ceva impreuna cu voi. Stiti bine ca asa am fost mereu… Daca voi nu mai sunteti dispuse sa-mi tolerati nebuniile, va inteleg, n-am zis niciodata ca sunt usor de suportat… Astept un semn de la voi, fie ca e alba, fie ca e neagra… cum o fi, numai hotarati-va odata, caci asa sigur nu mai merge…
„Iubeste-ma, paraseste-ma dar te rog intelege-ma… ….nu pot sa fiu ce nu sunt, nu pot sa fiu ce nu am….”