Viata asta e atat de complexa… si cateodata facem alegeri care se dovedesc a fi mai tarziu, nu tocmai cele mai bune, ba chiar uneori dintre cele mai rele… dar ce te faci atunci? atunci cand iti dai seama ca ai ales atat de gresit? ce e mai bine? sa incerci sa repari? sa te faci ca nu vezi cat de gresit ai ales? sau poate din contra, sa recunosti si sa fugi cat se poate mai repede de ceea ce ai facut?… e complexa si complicata treaba asta… dar totusi nu mi se pare cea mai buna alegere sa persisti in greseala, in varianta in care ai crezut, chiar cu toata fiinta ta….
Traim in lumi paralele… fiecare cu viata lui, fiecare cu perceptiile lui, unora li se pare ca e intr-un fel, altora altfel… ce fel de geometrie o fi asta? se intalnesc vietile noastre vreodata… la infinit? la care infinit? si unde este el?…sau poate ca nu, ca nu se intalnesc nici macar acolo… …nu mai stiu care este raspunsul corect… geometria e o chestie cam complicata… geometria vietii e si mai si… …chiar nu e nimic ceea ce pare…
…m-am oprit o clipa din alergat… m-am intrebat de ce naiba alerg? si spre ce?… m-am intrebat ce e mai bine? sa traiesti sau sa alergi?… mai apuci oare sa traiesti cand alergi? sau doar alergi… spre tot, spre nicaieri… de ce alergam…?? de ce avem impresia ca daca nu alergam nu e bine? si de ce se cheama inconstienta cand nu facem ceea ce “trebuie”? cine si de ce a stabilit ceea ce “trebuie”? de ce avem impresia ca conteaza ce cred altii? de ce credem ca e normal sa alergam? de ce nu e oare mai bine sa traimi incet si sigur… o viata… caci eu vin si spun ca a alerga nu este egal cu a trai…
alergam, alegram si iar alergam… nu ne putem oprii, alergam… nu ne mai intrebam nimic, nici de ce, nici pt ce, nici incotro… alergam… atata stim… trebuie sa alergam, trebuie sa le facem pe toate cumva, nu conteaza ce sau pe cine sacrificam… alergam… alergam… si iar alergam…
…si parc as vrea ceva sa vina… si parca as vrea ceva sa treaca… e bine… se poate si mai bine…mi-e somn… nu am voie inca sa dorm… e primavara?…sau iarna?… e pe faţă?… sau pe dos?…e aici… e alt undeva… …….. e viata mea… alambicata…
O primavara timpurie… o iarna pustie… fara zapada… nici nu stii ce e mai bine, nici nu stii cum sa iei lucrurile…nu mai poti sa-ti dai seama care e partea plina a paharului… toate sunt cu dus si intors… totul e un mister… “progresam si uitam sa fim fericiti.. ingropam bucurii intr-o mare de biti nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat nu mai poti sa fii singur…esti identificat nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi… te invata sa-ti cauti iubirea pe net viata este viteza.. nu mai poti sa te-opresti! te strivesc cei din urma daca incetinesti! cineva sa opreaca invazia de biti! cineva sa ne faca din nou fericiti…”
“Cateodata mi-e frig… cateodata mi-e foame…. Cateodata mi-e lene… cateodata mi-e sete… Cateodata visez, uneori aberez… ca viata-i frumoasa dar cam plicticoasa… Cateodata mai dorm, cateodata mai mor…” Mi-e lene sa scriu mai mult…. ajunge si atata…. ……………………………………………………………………………… Si uite asa s-a dus si ceva ce s-ar putea numii week-end-ul meu din mijlocul saptamanii…. s-a dus…. tomorrow is another day… a funny-nice day…
Un blog pentru voi…. Am obosit…. am obosit sa privesc in urma, am obosit sa analizez, am obosit sa ma enervez,….am obosit pur si simplu…. Viata dintr-o data nu mai este usoara, viata a devenit grea si complicata, si asta, si datorita voua…. Lucrurile nu ar fi trebuit sa stea asa… eu, una, nu asa credeam ca va fi… probabil, eu am fost mai naiva…. „intelege mai fato……intelege ca viata mai joaca si feste, intelege ca nu-i, chiar nu-i o poveste…” Nu stiu de ce s-au schimbat lucrurile, si sincer vorbind, chiar nu am inteles!!! Este peste putintele mele sa inteleg de ce totul a devnit diferit… Nu am vrut asta nici o secunda… si nici nu am facut eu