E tarziu şi e ciudat, am un “feeling” ciudat. Nu m-am mai simţit aşa de ceva vreme, mă simt ca pe vremuri, ca în vremurile ceva mai vechi, când faceam ceva şi viaţa nu se arăta aşa de inutilă… cateodata încep sa trăiesc din nou, alteori sunt total moartă… am murit cândva, sau cel puţin o parte din mine a murit cândva, iar ce-a mai rămas e o parte mică, o parte care mă mai ajută doar sa mănănc şi să beau şi uneori, rareori, să şi gândesc… asta pentru că nu prea mai am nevoie să gândesc, creierul meu se atrofiază treptat, din ce în ce mai mult, si cu atât mai mult că nici nu prea îl mai folosesc… Vegetez….
