E încă devreme, deși e așa târziu. Am impresia că noaptea asta va fi foooarte lungă… nu pot să mă culc până nu termin de scris. Mai am atât de mult și totuși atât de puțin… parcă undeva, nu foarte departe se vede sfârșitul, se vede o luminiță mică la capătul tunelului… În seara asta nu mai am puterea să mă răzvrătesc împotriva lucrurilor, în seara asta… e mai liniște în capul meu. Nu am chef să mă mai iau de nimeni și de nimic. O să stau până o să crap dacă e nevoie, numai să termin lucrarea asta odata, cum o fi, mâine o dau și… nimic nu mai contează. Ce se poate întâmpla la urma urmei? NIMIC! Absolut