Later edit: Aseară eram cam obosită așa că nu am reușit decât să aleg poza. Azi vă povestesc și de ce am ales-o. • La Paris miroase a primăvară și mie îmi place teribil asta, deși nu e soare. Atunci era ceva mai primăvară ca acum dar n-are nimica. • Merg pe un drum complicat și plin de tentații la finalul căruia sper să arăt precum în figura de mai jos. • În urmă cu un an, o întâmplare întâmplătoare a dus cumva la reîntâlnirea celor 3 mândre din poză. Sper că sunt suficiente motivele astea.
Zilele astea m-am tot agitat să iau pentru Magellan mâncare și nisip și mai ales medicament pentru următoarea perioadă în care eu sunt plecată și mama o sa aiba iar grijă de el. El în schimb s-a agitat să descopere noi teritorii 😀
So, început de lună! Am schimbat adresa blogului, am schimbat și aspectul și cine știe, poate și atitudinea. Niciodată n-am să încetez să sper… Poza e de astă vară, de pe drumul spre Cetatea Cisnădioara. Frumos loc, frumoase amintiri…
Am vrut să aleg pentru poza de azi o poza cu lalele. Pe cuvânt! Numai că nu am o poză cu lalele care să-mi placă și pe care să n-o fi pus încă pe blog, așa că am fost nevoită să renunț. M-am intors la zăpada și viscolul de afară. Uff! Zăpadă să fie…
Am ales pentru prima poză de anul acesta o poză cu un răsărit de soare… Sub ochii mei creștea și se-nălța… E adevărat că nu e un răsărit de soare la mare sau la munte, ci pe la o ieșire din București, tot un răsărit rămâne…
Azi de dimineață m-am gândit să aleg la poza zilei o poză cu Magellan pentru că e un pic bolnav acum. Apoi mai târziu când tot făceam ordine prin casă m-am gândit să aleg o poză cu casa noastră de pe vremea când nici mobila nu fusese adusă. Și mai târziu când munceam la un cozonac și nu prea îmi ieșeau lucrurile așa cum trebuiau, m-am întrebat dacă să pun o poză cu un cozonac. Până la urmp am ales o poză de când abia împlinisem 20 de ani, când nu aveam motan, locuiam la ai mei și nu numai că nu știam să fac cozonac, dar nici aragazul nu știam să-l aprind. Au trecut anii peste mine. Mă întreb
Azi am avut o zi agitată, iar acum sunt obosită… Am ales o poză dintr-o altă zi extrem de obositoare, în care am alergat mult de tot să apuc să văd ce mi-am propus. Îmi aduc aminte că mergeam pe la 11 noaptea pe Champs Élysées și ma dureau înfiorător picioarele. Degetele mici de la ambele picioare mă urau de moarte :)) Poza e făcută de pe Notre-Dame că tot am promis acum o vreme că o să fie și o poză de acolo 🙂
Săptămâna trecută am zis că poate săptămâna asta o sa am o poză făcută de pe Notre – Dame, să mă dau mare că am urcat sus. Am urcat sus 😀 dar m-am îndrăgostit de poza asta făcută luni și am ales-o pe ea 🙂
Cine știe, poate săptămâna viitoare la poza zilei o sa am o poză făcută în sens invers 😉
Nu e poate nici cea mai reprezentativă, nici cea mai reușită poză făcută azi, dar eu când am făcut-o m-am gândit s-o pun pe blog… Mie mi-a plăcut! P.S.: A se observa că nu se zarește nici măcar un pic turnul 😀 deși, să știți că aveam și poze cu ceva parte din turn 😉
Sunt de aproape 3 săptămâni la Paris, am scris pe blog de 3 ori și am 3 poze cu Turnul Eiffel și cică nu-mi place 😀 Nu, nu-i vreo obsesie, doar că mi-a ieșit bine prin poze… Poza de azi e făcută chiar azi… (cea de acum 2 săptămâni cu turnul noaptea e făcută chiar în miercurea aia, așa s-a nimerit să fac poze cu turnul miercurea).
Am tras chiulul de la scris, dar vă arat totuși o poza în seara asta…