Săptămâna de scris…
Săptămâna de scris… He, he. Este iar luni!
Câteodată am impresia că nu există decât zile de luni pentru că în fiecare luni mă gândesc să scriu e blog. Uneori reușesc, alteori nu. Nu-i treabă ușoară. Întotdeauan primul gând apare dimineața după ce rămân singură. E luni și vreau – nu vreau trebuie să fiu entuziasmată că uite, iar e luni și e un nou început. E o nouă șansă să fac lucrurile cum trebuie. Numai că niciodată luni nu e ziua bună să fac ceea ce trebuie pentru că mai nou lunea e un fel de zi de răsfăț pe motiv că e luni și deci e suficient de nasol și așa, fără un motiv anume, de ce să mă mai chinui începând diete, aranjnd lucruri și vieți. Lunea e o zi de făcut planuri la cafea. Și cum să faci planuri așa de viață nouă fără ceva prostii alături? Fără o prăjitură, fără un fursec, fără o felie de tort sau orice altceva care să îți crească fericirea de moment? La urma urmei și cafeaua asta băută în oraș tot un fel de prostie e pentru că mai beau o cafea și dimineața acasă. Cafea e ok să beau, dar e suficientă una de dimineață, nu e necesară decât psihologic cea de a doua cafe mare, mai mare decât prima care e oricum suficient de mare.
Deci lunea e ziua de făcut planuri la cafea. Marți e cu totul altceva. E o zi în care evident nu e bine să încep lucruri. Cum să începi ceva de marți?? Deci mai bine mai amân. Apoi marțea pare și mai greu de scris pe blog decât luni. Dacă nu am scris luni, clar nu pot să scriu marți, căci ar însemna să încep ceva de marți. Și chiar dacă am scris cumva luni, căci se mai întâmplă totuși asta, marți e mult prea greu să mai scriu și amân pentru ziua următoare.
Miercuri e ziua în care ar trebui să pun o poză pentru că așa am ales eu să fie ziua asta cu poză în mijlocul săptămânii. Avea menirea să facă trecerea zilei din mijlocul săptămânii lucrătoare mai ușoară. Uneori însă mă cam împiedic de ea. O dată pentru că nu prea scriu în rest și deci am perioade în care n-am decât pozele de miercuri. Alteori mă împiedic de poza de miercuri pentru că aș vrea să scriu altceva miercuri și nu pot pentru că ar trebui să pun o poză. Sigur că aș putea să pun o poză și în altă postare să-mi vărs oful, dar cum scriu atât de rar nu se face să scriu de două ori într-o zi. Mai există varianta să scriu miercuri și să public joi, dar joi nu mai gândesc neapărat ca miercrui și atunci textul nu mai are sens. Jurnalul e jurnal, nu scrii mâine cu cuvintele de azi și nici nu gândești la fel.
Apoi vine joi. Joi e o zi bună de scris. Chiar și de început lucruri, doar că nu știu cum fac că nici atunci nu prea-mi iese.
Vinerea e o zi de-a dreptul adorabilă și bună de început lucruri doar dacă sunt foarte tare, pentru că altfel vine week-endul și scrisul și continuatul lucrurilor estemult mai greu.
În week-end e foarte greu să scriu și chestia asta mă enerveză cumva. La un moment dat scriam și in week-end, dar mi se părea uneori că scrisul pe blog și viața virtuală mă acaprează mai mult decât ar trebui. Am renunțat la scris în week-end in favoarea vieții reale. Câteodtă mi se pare foarte corect așa, câteodată nu mă împac pre bine cu asta.
E iarăși luni și aș putea să scriu. De început nu încep lucruri azi pentru că vreau o pauză și am lângă mine un pahar mare de cafea. Încerc să-mi fac planuri, dar nu-s prea sigură de nimic sau pur si simplu îmi place mai mult să-mi fac planuri de suprafață. Să mă gândesc la lucruri doar superficial. Planurile scris punctat până la capăt ar fi prea eficiente pentru gustul meu. Probabil chiar aș face ceva dacă aș avea un astfel de plan! Dar despre planuri poate scriu mâine ca o continuare a zilei de luni!
E 11.11, e luni și e bine! S-o lăsăm așa!