Caut…

Ile/ September 13, 2011/ Ganduri/ 0 comments

Mi-am dorit de o infinitate de ori sa dispar cumva. Sa nu mai exist, sa nu-si mai aduca oamenii aminte de mine ca am existat, sa ma dezintegrez cumva. Mi-am dorit asta in general cand m-am simtiti singura, dar mai ales cand m-am simtit neinteleasa. Neinteleasa, ca si singura, m-am simtit de foarte multe ori in viata si ca sa nu mai tot lupt cu toti oamenii cel mai simplu mi se pare sa dispar.

Adevarul e ca plecarea mi s-a parut tot timpul o solutie. Plecarea din viata oamenilor care nu ma inteleg, plecarea din viata tuturor cunoscutilor, plecarea undeva departe sau aproape, dar unde nimeni sa nu ma cunoasca. Intoteauna mi s-a parut ca plecarea asta ar fi un nou inceput, un inceput unde as putea sa fac lucrurile asa cum trebuie. Sigur ca faptul ca oamenii nu ma inteleg n-are neaparat legatura cu faptul ca eu nu fac lucrurile cum ar trebui, dar mie mi se parea o idee buna de a combina mai multe probleme/frustrari de-ale mele.

Am tot incercat sa o iau de la capat, aici, in acelasi loc. Nu mi-a reusit aproape niciodata. Ca urmare am luat-o intr-un fel de la capat pe un drum total gresit. Adica in loc sa schimb cararea am construit eu una in care in loc sa merg inainte, stau pe loc si de multe ori chiar merg inapoi.

Ma privesc din afara si sunt stupefiata de ce vad… Nimic nu mai seamana cu mine… nici fizic, nici psihic nu mai sunt acelasi om si chiar daca asta nu e neaprat un lucru rau in general, in cazul meu particular e foarte rau.

Mi-am dat seama ca si daca as pleca intr-un loc cu totul nou, unde nimeni sa nu ma cunoasca, as lua cu mine in continuare toate problemele si frustrarile mele. Intotdeauna am vazut in fuga o solutie. Ce nu am inteles eu foarte bine pana acum este ca de alti oameni pot fugi, dar n-am sa reusesc sa fug de mine. Asa ca stau pe loc, nu mai fug, nu-i o solutie. Cat de mult mi-a luat sa inteleg asta…

Ca am inteles ca fuga nu-i o solutie e bine, dar acum trebuie sa gasesc solutia corecta. O caut. Pe cuvant. Incerc sa ma tratez. De una singura… cand n-o sa mai reusesc o sa caut un ajutor mai specializat…

Share this Post

About Ile

Eu sunt Ile și scriu pe blogul ăsta într-o formă sau alta de aproape 10 ani. Sunt gândurile mele despre orice, sunt frustrările și bucuriile mele, sunt trăirile mele și o parte din viața mea așternute pe pagina asta virtuală așa cum mi-au venit tastele la mână.

Lasă-mi un comentariu...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.