M-am speriat…

Ile/ February 21, 2011/ Ganduri/ 0 comments

De o săptămână tot aștept să apară soarele și azi, când a apărut, eu m-am trezit la 12. Tocmai azi cănd vroiam să fac atâtea lucruri. Acum să spun drept, nu e chiar o întâmplare că m-am trezit așa târziu. M-am culcat pe la 12.30 iar la 2 fără 10 m-am trezit cu niște dureri inrozitoare. Mă durea burta într-un fel dubios, cum nu mi s-a mai întâmplat până acuma. Mă dureau și rinichii. Inima îmi bătea tare. M-am speriat rău!! Aveam și o ușoară stare de vomă. Cred că n-am fost în viața mea așa de speriată. Habar n-aveam ce să fac, habar n-aveam de la ce mă simt așa. Aș fi putut să cred că n-a fost decât un vis urât, dar când m-am trezit la 7 să-i dau drumu lu’ Magellan în cameră, oala de inox pe care am luat-o lângă mine, în caz că mă apuca vomitatul și nu mai ajung la baie, era tot lângă mine.

Nu mi s-a întâmplat de multe ori în viață să-mi fie rău. Am mai vomitat de cîteva ori de la băutură. Nu-s totuși chiar o bețivă “ordinară”, ci doar una neatentă, că băusem pe stomacul gol. De data asta însă, nici nu putea fi vorba de așa ceva. N-am baut nimic nici ieri, nici alaltăieri. Și toate durerile astea dubioase… m-au speriat îngrozitor. Nu puteam să stau întinsă în pat de nici un fel. În orice poziție mă dureau toate. Până la urma am adormit pe spate ușor ridicată. Așa simțeam durerile cel mai puțin. Spre dimineață am început să fiu mai bine și am putut să dorm oricum, dar nu m-am putut trezii înainte de 12. Nu am auzit alarmele de la telefon, nu am auzit nici telefonul sunând. M-am mai întors de pe o parte pe alta și am tot dormit.

Acum sunt mai bine. Am mâncat un pic să mă mai întremez și am să plec să mă plimb. La sală nu m-am dus de frică, dar daca sunt bine mâine, promit să mă duc si chiar sper să mă trezesc de dimineață.

Uffff… ce urât a fost…

Later edit: M-am întors de la plimbare cu niște fructe de pădure, mai multe și mai bune ca cele de sâmbătă, un bulb de zambilă roz, niște acril roșu și un plan pentru săptămâna asta. Acum sa vedem daca reușesc să le transform: fructele de pădure într-un smoothie or something, bulbul de zambilă într-o zambilă adevarată și acrilul roșu într-un șal minunat. Cât despre plan… sper să reușesc 🙂

Share this Post

About Ile

Eu sunt Ile și scriu pe blogul ăsta într-o formă sau alta de aproape 10 ani. Sunt gândurile mele despre orice, sunt frustrările și bucuriile mele, sunt trăirile mele și o parte din viața mea așternute pe pagina asta virtuală așa cum mi-au venit tastele la mână.

Lasă-mi un comentariu...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.