Entry for May 12, 2006
Se zice că nu e bine să privești înapoi și totuși…
Au trecut 4 ani de facultate, au trecut… s-au dus… nu mai sunt… Am cunoscut oameni buni, oameni răi, oameni nesuferiți și oameni de gașcă, nici unul perfect, nici unul atât de viciat… În toți găsești ceva bun și ceva rău. E natural, e firesc și e păcat să-i condamni. Toți au ajuns așa dintr-un motiv sau altul și, poate nu e nimeni vinovat, poate suntem toți la fel de vinovați. Contribuim cu toții la ce suntem noi și la ceea ce sunt alții. Adăugăm bucați din ei și ei ne adaugă pe noi. Nu existăm unii fără alții. Putem fi mai buni doar în raport cu alții, putem fi mai rai… Suntem ce suntem și viața ne transformă, oamenii ne transformă.
Eu nu vreau să mă judece nimeni… deci nu pot să judec nici eu pe alții!! Și totuși nu-i așa! Fiecare zi, fiecare clipă e un tribunal în care suntem pe rând judecători, avocați, procurori, acuzatori și acuzați!
S-a mai terminat un ciclu și ce urmează nu mai știe nimeni. Acum mă enervează unii, mai tarziu o să fie alții… .
Acest text a fost scris pe două reclame din B-24-FUN, într-un penultim tramvai de noapte, într-o ultimă zi de facultate, și va fi publicat, probabil, cândva, undeva, într-o carte… când viața se va fi schimbat, când poate n-o să-mi mai recunosc textele, dar ele vor fi la fel de adevărate…
Noapte bună copii, s-a mai dus înc-o zi!
O poză albastră pentru niște ani albaștrii…