Abia respir. La propriu. Am răcit, nici nu mai știu când am mai fost răcită, dar uite că am răcit. Nu stiu exact cum am reușit. Probabil statul lângă un cuptor mereu încins și intratul în congelator nu e cea mai reușită combinație. Norocul meu ca am doua zile libere. Până sâmbătă sper să-mi mai revin. Mă rog, norocul e al lor mai mult decât al meu, că fără zilele astea libere nu știu dacă era oricum ok să muncesc așa răcită. Și că legile lu Murphy să funcționeze și de data asta, când am ajuns acasă am constatat că centrala nu mai merge. Chiar nu se mai stricase de mult. De când a venit frigul și am reînceput să
Țin minte bine că în urmă cu 4 ani nu am apucat să scriu pe blog pe 29 februarie. Anul ăsta nu mai am cum să ratez șansa pentru că e miercuri și nu numai că am ales o poză, ci am și făcut-o special mai devreme. Răceala si ziua de 29 februarie se tratează cel mai bine cu căpșuni și kiwi și înghețată de cafea! Am zis!