Anul ăsta e prima dată când nu sunt de Paște în România și e și primul an în care sunt singură. Crăciunul l-am făcut deja de două ori aici și a fost chiar frumos și simplu. Am cumpărat un brad, am împodobit casa cum am știu mai bine și am copt toate bunatățile pe care le-am vrut de mâncare. Am vorbit cu familiile și prietenii pe Skype, whatsapp si alte minuni ale tehnici moderne si gata, am rezolvat problema. Cu Paștele treaba e însă mult mai complicată. În primul rând pentru că eu de când îmi aduc aminte de mine am fost la slujbă în noaptea de Înviere.
Azi am avut chef de roșii cu brânză și ceapă și de mâncat în oraș paste cu fructe de mare și de puțină vorbăraie cu vin roșu. A fost bine fără atâta căldură…
Totul e o modă în zilele noastre, chiar şi scrisul pe bloguri despre Paşte. Să mă conformez şi eu, zic. Eu nu am să scriu despre ce semnificaţie are sau n-are pentru mine, ce-mi place, ce nu-mi place, cum alergam ca disperaţii după toate sperând să prindem nemurirea de picior… Eu vreau doar să spun că în afară de cozonacii şi păştile făcută pentru familiile noastre, anul ăsta de Paşte pentru prima dată am făcut doi cozonaci şi o pască pentru nişte prietene bune. N-aş fi crezut că am să fiu în stare. Iniţial chiar am zis nu când a apărut prima întrebare dacă fac o pască. Cum nu pot să refuz de fapt oamenii, am stat şi m-am gândit
Mai intai de toate va asigur ca nu o sa transform blogul intr-un blog culinar desi in ultimul timp am tot scris despre mancare. Poate in toamna dau drumul la blogul culinar si atunci aici doar o sa bat campii cu gratie despre alte alea. Ultimul episod din seria episoadelor cu paste este referitor la niste spaghetti cu fructe de mare. N-am mai mancat fructe de mare gatite de mine si nici in rest n-am prea mancat, dar pentru toate exista un inceput. Ne mai facand si ele fiind destul de scumpe proaspete, am zis sa nu ma risc foarte tare si mai intai sa iau niste fructe de mare congelate. Am luat 2 pachete de vreo 160 gr cantitate
Cip n-a mancat niciodata paste inainte sa facem noi impreuna acum multi, multi ani. Sa facem impreuna inseamna el sa aprinda aragazul si cuptorul si eu sa fac restul :)) Acum multi, multi ani nu numai ca nu stiam sa aprind cuptorul cum v-am povestit in primul episod, dar nu stiam nici sa aprind aragazul, sau de fapt stiam dar nu faceam asta defel. Prima data am facut paste simple pentru ca mai mult le-am facut pentru mine 😉 Ghinion de nesansa i-au cam placut si lui, dar el ar fi preferat sa mai aiba ceva umplutura sosul, asa am ajuns la acest compromis de paste cu carnati si ciuperci. Am mai incercat in perioada aia si paste cu ton,
Avand in vedere ca e blogul meu si ca se mai si cheama Ganduri despre orice… imi permit sa scriu absolut ce am chef aici. De data asta o sa fie despre mancare. Poate intr-o zi o sa fac un blog culinar, chiar aveam la un moment dat in gand sa fac asta, dar pana atunci, cand o sa apara blogul meu mancacios o sa-mi exprim parerile mancacioase aici. Dintre toate mancarurile de pe lumea asta, clar, clar, clar pastele sunt pe primul loc. Mor sa mananc paste si daca nu m-as face din ce in ce mai mare de la ele, as manca probabil in fiecare zi a vietii mele, la micul dejun, pranz si cina si chiar si
Hristos a inviat! Pentru ca tocmai ce a trecut Pastele am ales o poza tematica… La tara la Cip, anul trecut…